Dragnea e in criza si o tine langa

Dragnea e in criza si o tine langa

In timp ce scriu aceasta postare, Dragnea a intrat in criza. Sedinta mare la guvern pe executia bugetara a lunii martie si masurile de “poveste” propuse de seful ANAF pentru imbunatatirea colectarii.

Orice sistem modern de management al unei activitati bugetare presupune trecerea la o noua etapa dupa ce etapa precedenta a pus in regula doua obiective: 1. motivarea celor care executa activitatea 2. organizarea perfecta. Vi se pare ca ANAF este in aceasta situatie?

Oamenii tocmai au iesit dintr-o criza manageriala generata de demisii si de taierea sporurilor. Basca ca in bugetul pe acest an cei de la antifrauda nu aveau bugetat salariul pentru seful acestei divizii. Asta dupa dezastrul incasarilor fiscale din ianuarie si februarie. Si nu uitati, in tot acest timp Olguta tipa ca vrea sa dea la toata lumea in timp ce CFR si Politia sunt in strada.

Acum vestea proasta pentru Dragnea si statul sau bugetar si asistat. Domnule Dragnea, si executia bugetara pe martie este varza. Singura cale este sa puneti si mai tare biciul pe sectorul privat care oricum nu mai are asteptari de la dumneavostra. O sa aveti insa o surpriza mare si cu conducerea ministerului de finante care refuza sa fie partasa la distrugerea Romaniei .

In tot acest timp criza lui Dragnea a fost accentuata si de concluziile raportului de ancheta a “gaurii” de la buget. Ancheta generata de declaratiile sale. Saptamana trecuta marele Dragnea a intors raportul din plen la comisie. Asta pentru ca raportul nu continea concluziile pe care el le-a ordonat. Mai mult, in criza sa de nervi a decis inlocuirea presedintelui psd a comisiei de la senat cu Eugen Teordorovici, ministrul specialist, ca orice psdist, in mai multe portofolii, al lui Ponta.

Sunt tare curios cum va reusi Teodorovici sa modifice concluziile raportului. I s-a cerut ca raportul sa contina si concluzii cu trimiteri la fapte penale. Ce nu stie insa Dragnea este ca Teodorovici a fost membru al comisiei si nu a fost de acord cu intocmirea acestei comisii si nici cu concluziile Curti de Conturi. Asta in primul rand pentru ca secretarii de stat din ministerul de finante sunt aceeasi de ani de zile. Tare nu?

Va putea Teodorovici sa modifice conluziile angrenand in acest joc persoane si institutii care s-au exprimat deja? Asta ar fi ceva penal si eu nu cred ca are curaj sa o faca. Dar mai stii, functia doboara gradul.

In concluzie, Dragnea urmareste continuarea acestei petarde cu “gaura” pentru a-si putea definitiva in fapt ROEXIT-ul. Adica aprobarea legii achizitiilor strategice, cea care ii permite sa ia bani europeni si sa-i distribuie dupa bunul plac.

Cine ii mai opreste pe oamenii astia?

Răscoala rechinilor

Numărul celor care, din felurite motive, n-au mai apucat să se nască nu l-a știut nimeni niciodată. E, oricum, exagerat de mare. Mult mai mare decât numărul celor vreodată născuți. Numărul acestor întorși din drum bate probabil spre infinit.

În noaptea aceea, deși răscoala era spontană, se strânseseră toți: nenăscuți, avortoni, chiuretați, aspirați, stârpituri de toate felurile, protozombi feroce care, iată, își umflau amenințător arcurile branhiale și pocneau din cordoane ombilicale uscate și tari ca niște vițe de liană: cereau moartea femeilor și moartea bărbaților. Și-au pus așadar placentele cap la cap – vilozitate la vilozitate – și-au făcut un sac de două ori mai mare ca pământul. Au aruncat plasa de colagen cu neîndemânare, aiurea, peste foarte, foarte mulți oameni: mame și tați cu și fără posibilități, femei, bărbați cuprinși de regrete și orgolii, absolut toți au murit în noaptea aceea – unii nedormiți de trei zile, în fața ecranelor, cu ceașca de cafea la gură, alții cu halba în mână, unii în pat lipiți de alții, unii picotind pe scaune, în zboruri transatlantice, unii în vacanțe la soare, alții stivuind tabureți prin baruri de noapte sau căscând prin gherete – toți oameni nevinovați, ocupați, tineri cu viitor și curve bătrâne, bursieri și zeciste, câțiva pungași, câțiva bețivi, dar mulți virtuoși, blânzi și decenți – morți toți, până la ultimul, zbătându-se degeaba sub plasa de colagen. Dimineața i-a găsit așa cum nu-i mai găsise de mult: informi, mucoși, tone și tone de masă gelatinoasă laxă.

Bilanțul a fost tragic: câteva zeci de milioane de morți, buni cetățeni care nu și-au dorit altceva decât un trai decent. Unii spun că morții ar fi fost totuși genul de oameni lipsiți de răbdare, cu mult prea multe sau cu mult prea puține pretenții. Alții spun că nu-i deloc adevărat. Cruzimea atroce a avortonilor a făcut să se moară absurd și la-ntâmplare.

Răsculații nu s-au apărat. Printre ei domnea o tăcere de moarte. Unde să se ducă? Înapoi nu se poate. Înainte nu-i chip. Zdrobiți de durere și vinovăție s-au culcat toți la pământ. Și-au strâns genunchii translucizi la piept și și-au cântat singuri un cântec de leagăn. Într-un târziu, au adormit cu totul acolo, la drumul mare, între Viață și pretențiile ei.

Revolta a intrat în istorie drept Răscoala Rechinilor.

(foto: dailymail.co.uk)

 
 

”Fac ce vreau cu corpul meu”

Da, cu o singură condiție: să fie al tău. 

În cazul unei sarcini, dorite sau nu, NU vorbim despre corpul tău decît ca gazdă. De ce, altfel, în cazul în care sarcina este dorită, aflăm despre micuț sau micuță atîtea lucruri înduioșătoare, iar în cazul în care nu este dorită nimic? De ce sarcinile nedorite și avortul nu se popularizează la fel ca cele dorite? 

Alt subiect de discuție. Și nu, nu pentru că viața, corpul femeii ar fi exclusiv problema ei. Nu cînd e vorba despre sarcină. 

Și acum, pe foarte scurt. (Cumpăr timp! 🙂 )

Sîntem cele mai evoluate ființe de pe pămînt. Asta înseamnă că mintea bate hormonii, acolo unde bate. 😉

Ei, și pentru că avem minte, ne asumăm responsabilitatea faptelor noastre.

În privința avortului: de ce să comiți o crimă și, mai mult, de ce să obligi un doctor, a treia persoană, să o comită, cînd poți foarte bine, ființă evoluată fiind, să nu te lași pradă, ca animalele, hormonilor, și să gîndești?

Nu există contacte sexuale aiurea, pe toate gardurile, la beție, la ia să vedem cum este, la ia să-l văd și pe ăsta ce poate, nu există nici copil.
Nici crima, evident.

Mai ai și posibilitatea să te protejezi. Sigur, nu 100%. Tocmai de asta contează cu cine ai relații sexuale. În caz că, știi că ambii își asumă responsabilitatea. Că nu e un golan ocazional. Alt subiect. 

E simplu. Pentru femeile pretins educate e chiar foarte simplu. Dacă vor să priceapă. Și dacă gîndesc că nu poți fi responsabilă la locul de muncă, oricare ar fi el, și iresponsabilă cînd vine vorba despre, așa cum spui, cum țipi chiar, propriul tău organism. 

PS: orice altă tîmpenie introdusa în discuție, bărbat la cratiță, femeie la fel, cine spală, cine face curat, este exact asta: o tîmpenie de evitat discutația legată de subiectul principal.

PPS: Eu mîine merg la marș. Nu pentru Coaliția pentru Familie, nu pentru biserică, ci pentru a da o șansă la viață nenăscuților care, altfel, ar fi măcelăriți. 

(Foto: supermumpreneur.com)

Inflația de respect

Și încă o chestie despre ultima întîlnire a diasporei din R. Moldova și alte politețuri. „Trebuie să respectăm orice orientare” în contextul proiectelor politice pentru Moldova, e una dintre marotele corectitudinii politice moldovenești, exprimată de lumea bună și cochetă.

Nu, nu trebuie. Sau depinde de definiția cuvîntului respect. Într-o accepție largă, generală a noțiunii, respectul înseamnă, minimum minimorum, să nu-i dai în cap celui de lîngă tine. În această ordine de idei, nu înțeleg isteria celor care abuzează, în pozițiile lor, de ideea (falsă) că în Moldova lumea nu respectă părerea sau opțiunea politică (oricît de cretină) a celuilalt. Această isterie e ușor de demontat: în istoria de 25 de ani a R. Moldova, tranziția politică, a puterii, cu excepția momentului 7 Aprilie 2009 (dar care a fost clar o diversiune, deci nu poate fi pus pe seama unei violențe generice, tradiționale a societății, a publicului moldovenesc) s-a desfășurat în cele mai pașnice condiții: în lunea de după alegeri, moldovenii au ieșit pașnic la serviciu, la școală, și și-au căutat în continuare de treabă, în ciuda opoziției naturale de idei și de proiecte cu tabără opusă. În orice societate democratică, în urma unor alegeri, cineva pierde și cineva cîștigă. Unii cred una, alții cred alta. E firesc să nu fim de acord, să ne confruntăm verbal, în scris, etc, atîta vreme cît nu ne dăm în cap. Or eu nu am asistat în ultimii 25 de ani la violențe stradale de rutină în Moldova, la bătăi între tabere, la pogromuri, la săpat de gropi comune pentru tabăra adversă. Doamne ferește. Dar atunci cînd descriem niște fenomene trebuie să fim siguri că gestionăm foarte bine proprietatea termenilor. Iar realitatea ne arată că societatea moldovenească, așa problematică cum e ea, a știut să facă față non-violent la cele mai multe tranziții ale puterii, deci să respecte, în sens larg, opțiunea politică rivală. Ba aș spune, că în Moldova e prea puțină confruntare (verbală, intelectuală) onestă și de calitate, prea multe tabuuri, prea multe cortine trase, prea multă falsă pudoare, de un prost gust monumental.

Pe de altă parte, într-o accepție restrînsă, dar în același timp fundamentală, a respectului, acesta devine, sau rămîne, o resursă limitată. Nu, chiar nu poți respecta pe toată lumea, fără riscul de a devaloriza, prin inflație, această noțiune și conținutul ei. Respectul e o resursă, pe care o dozezi și o orientezi cu grijă și admirație către oamenii exemplari, cei merituoși, care te formează, te educă, te înalță. Nu, îmi pare rău, dar nu-l respect pe Dodon, și asta înseamnă inclusiv libertatea de a-mi permite licențe cu dedicație la adresa lui, de zdreanță socialistă ce este. Pentru că nici comunicarea într-o societate liberă nu poate fi castrată, sterilizată, fără a cădea în fals, în distorsiune a realității, în aberații și, în ultimă instanță, cenzură a gîndirii. Nu-l respect pe Dodon pentru moldovenismul său grobian, pentru slugărnicia sa rușinoasă față de Moscova, pentru căzătura morală care este. La fel, – șocant! – nu-i respect nici electoratul. Compus în parte din japițe imorale și corupte puse pe căpătuit, parte din rătăciți cu limite morale, mentale clare. Pe primii nu poți decît să-i disprețuiești profund, dacă nu ți-ai pierdut încă mințile și mai dispui de claritate morală. Celor din urmă le poți arăta o urmă de compătimire, și aia disperată, pentru că rămîi nedumerit la gîndul cam care să fi fost premisele tale sociale, că trăind și formîndu-te în aceeași societate (!), unii ajung oameni normali, alții votează Dodon sau PSD.

În concluzie, n-o mai umflați atîta cu „respectul” ăsta. „Să ne respectăm reciproc opțiunile, părerile, orientările” politice e un abuz. E suficient că nu ne dăm în cap, pe bune. Chiar nu e necesar să ne și tăvălim în stimă și respect cu toată lumea. Discutăm, dezbatem, ne și certăm, că suntem oameni. Aici descoperim adevărul, nu în fațadele unui fals respect. Mai mult decît atît, clișeul respectului gratuit și necondiționat pe care l-am datora oricărei opțiuni politice (adică inclusiv celei pro-ruse!) e un paravan și o modalitate pentru tot soiul de nemernici de a-și cîștiga un loc la masa discuțiilor. Premisa nu e respectul. Premisa e valoarea ideilor și moralitatea proiectului. Respectul e abia consecința. 

Olguța e mai periculoasă decît Iordache

Nu, nu din cauză că nu știe să vorbească limbi străine. De altfel, momentul acela de distracție pe internet nu m-a prins deloc. Să faci caterincă de cum vorbește un om limba engleză și franceză cred că a fost, în cel mai bun caz, un moment de respiro al găștii vesele de internet. 

Olguța e mai periculoasă pentru că dă tuturor bugetarilor, și habar nu are nici de unde, nici unde ne va duce atîta ”generozitate”. Și nici nu o interesează. 

Școala lui Vadim iese din ea:

Guvernul isi va respecta programul de guvernare. Din cate stiu eu, PSD si ALDE au castigat alegerile in Romania, si nu Fondul Monetar International. In al doilea rand, toate estimarile care s-au facut in ceea ce priveste Romania de catre Comisia Europeana sau de catre FMI pana acum au fost gresite (…) Dati-ne voie sa ne luam dupa comisia noastra de prognoza, care nu a gresit niciodata datele, si nu dupa FMI sau CE, care au gresit de fiecare data. – hotnews.ro

No shit! Adică cei care ne împrumută bani, cei care controlează cum îi cheltuim, cei care au tot interesul să și-i vadă înapoi nu știu nimic. Mai mult, nu au știut nici pînă acum. Bine că a știut școala lui Vadim, ce ne făceam fără?!?

Că Olguța confundă instituțiile finaciare europene și mondiale cu cele al partidului pe care acum îl reprezintă e una. Că asta ne privește pe toți, inclusiv pe cei care au votat PSD, e cu totul altceva. 

Pentru că programul de guvernare, mult pomenitul program de guvernare este atît de bun că ne duce în Grecia. Pe toți. În situația Greciei. Banii de vacanțe și alte necesități stringente s-au dus deja. Vom ajunge să ne împrumutăm. Și unde, la ”proștii” ăia? 

Ocazie cu care spun:

Draci pesediști! Puțină atenție aici, că nu moare nimeni din atîta. RUSIA NU ARE BANI. Repetăm: RUSIA NU ARE BANI. Și repetăm pînă ne intră în cap, că una e să știm noi că avem proștii noștri, și altceva să afle vecinii. 

Deci, știu că e peste puterea voastră de înțelegere, dar străduiți-vă. Sînt niște schimbări care au loc acum în lume, schimbări de substanță, schimbări geopolitice, schimbări de mentalitate chiar. Nu UE ne interesează acum, ci cu NATO. Americanii, mai precis. 

De ce credeți că s-a dus Dragnea la Washington la inaugurare? Credeți că e prost și el? Ei bine, nu. Sau poate, dar are posibilitatea să învețe. 

Așadar, faceți ce știți dar nu puneți în pericol relația cu SUA. E cel mai important lucru acum și singurul pe care eu, un om de dreapta, vi-l pretind. Rușii fac ce au făcut tot timpul, mint și manipulează. Nu fiți proști, nu-i credeți! Repetăm, nu au bani. Nu de dat, nu vouă, nu fiți proști. 

Pentru că după voi, trecători, credeți sau nu, (Miorița, continuumul deal-vale, tradiții și ce mai vreți) rămîne țara asta. Și nu aveți dreptul să vă jucați cu ea. Pe acesta nu vi l-a dat nimeni, indiferent cine a cîștigat și va cîștiga alegerile, acesta nu este un drept. A mai lăsa o țară, în ce situație o fi, după voi, este o datorie.

Și dacă tot sînteți cei mai frumoși și mai buni dintre noi, arătați asta. 

Titulari și rezerve

Cioloș a plecat la Bruxelles. De ce? Degeaba. Acum, cînd nu mai are nici o funcție, călătoria este o simplă lovitură de imagine pe care încearcă să o dea. Pe cine reprezintă la Bruxelles, în ce calitate? Sînt călătorii și vizite cu rost, nu plimbări.

Cioloș are de pansat și niște răni, cele produse de partidele care s-au folosit de imaginea lui în campania electorală, iar acum l-au refuzat în încercarea de a obține o funcție în unul din ele. 

Guvernarea Cioloș, ”cea mai bună guvernare postdecembristă”, este o exagerare pe care numai anii de guvernare pesedistă o pot face cît de cît credibilă. Pentru că luată la bani mărunți, e departe de a fi așa. 

Cioloș a numit inițial în guvern oameni controversați, să ne aducem aminte de acel tînăr de la sănătate, retras rapid. Cioloș este cel care a tolerat în guvern persoane cel puțin controversate, ca Adrian Curaj, de exemplu, făcînd remanieri pe care nu le-a înțeles nimeni. Bine, nu că ar fi destinat înțelegerii limbajul folosit la UE. 

Cioloș este cel în guvernarea căruia ne-au plecat doi artiști foarte importanți de la Opera Română, în urma unui scandal atît de prost gestionat. Johan Kobborg și Alina Cojocaru și-au căutat împlinirea și desăvîrșirea profesională pe meleaguri unde lumea îi acceptă și respectă. 

Coloș, nu în ultimul rînd, este cel care a ținut neapărat ca statueta Cumințenia Pămîntului să intre în posesia statului român. Nu știm nici acum resorturile care au dus la manevra eșuată atît de lamentabil în strîngerea de fonduri. Nu se putea aranja cu proprietarii ca statueta să fie expusă periodic aici, în România? Și culmea, după colecta publică, aflăm că trebuie să plătim toți, prin bugetul de stat, pentru păstrarea ei în tezaurul României, ca imediat după să se constate că nu sînt acte legale pentru așa ceva! Iar banii celor care au donat prin telefon să le fie returnați. O scărpinătură cu mîna dreaptă la urechea stîngă mai rar așa!

În campania electorală, Cioloș a preferat să nu se înscrie în vreun partid, susținînd totuși două. Nehotărîre, deh. Între două nu te plouă, dar nici nu obții ceva. Mai curat și mai uscat, dar degeaba. 

Cînd s-a hotărît, în sfîrșit, să facă politică, Cioloș a anunțat că-și face asociație. Ca să ce? Ce să faci cu asociația cînd în politică îți trebuie partid? Să chibițezi de pe margine, să faci consultanță, să ce? Orice ar fi, bun venit printre noi, domnule Cioloș!

Cînd s-a hotărît și mai și să intre în politică, au început să se bată pe el partidele susținute în campanie. Să se bată care îl respinge primul și mai vîrtos. 

Cum PNL își continuă agonia, cu indiferent cine dintre cei propuși la conducerea partidului, USR, după zbucium mare și ininteligibile declarații ale liderului, a luat hotărîrea să-l invite înăuntru. Și să-l anunțe că va candida la șefia partidului. Nu i se dă, așadar, decît posibilitatea să candideze. 

Ce poate face Cioloș? Din păcate, nu prea multe. Un om retras, la locul lui, poate cu prea mult bun simț pentru politica mare, Cioloș nu cred că poate aduce USR un procent mai mare de alegători decît la următoarele alegeri. Într-un partid în care și așa sînt lupte subterane, Cioloș mai lipsea. 

Cioloș pe care educația și buna creștere îl vor face să tragă partidul, în eventualitatea în care ar cîștiga președinția, spre dreapta, nu va putea opri scindarea acestuia, știut fiind că partidul adună practic tot spectrul politic la un loc. 

Și degeaba se spune că sîntem în epoca post-adevăr, ce găselniță o mai fi și asta și ce-o fi însemnînd ea, Cioloș ori va continua pe linia atît de discret relevată publicului, ori pe cea indicată de la Bruxelles: seacă, rece și urmărind interese mai mult sau mai puțin știute. 

Una peste alta, Cioloș pare, mai ales cu această acceptare de către USR, după un refuz care părea categoric (și de înțeles, trebuie să adaug), omul care stă pe bancă și este introdus în teren numai cînd celelalte variante sînt epuizate. Pentru a transforma șansa în atu e nevoie de date psiho-politice pe care Cioloș nu a arătat că le are. 

Iar dacă omul e supus greșelii, apoi omului politic i se numără greșelile. Și Cioloș are deja cîteva ratări. 

PS: Ce motive pentru refuz invoca Nicușor Dan înainte de acceptare. 

Majoritatea spune că Cioloș va aduce un transfer de credibilitate și USR va crește în sondaje, va aduce un plus de profesionalism și un plus de leadership. Asta e opinia majoritară. Opinia minoritară e că el, ca imagine publică, este oarecum asociat cu PNL, a fost pe afișele PNL. Dacă intră în USR, prin brandul foarte pronunțat pe care îl are, USR devine ”partidul lui Cioloș”, că oamenii simplifică foarte mult. În plus, distanța pe care am încercat să o luăm de PNL se estompează. Mai apoi, devenind USR, simplificat, ”partidul lui Cioloș” automat ni se lipește toată Guvernarea Cioloș cu plusuri și minusuri și, în fine, există și publicul…”, a declarat Nicușor Dan. – stiripesurse.ro

(Foto: digi24.ro)

Oameni sau principii?

Am constatat în toată această perioadă zbuciumată nu numai manipulările de presă (în care trebuie – și este un imperativ, da – văzute și ascultate toate canalele media pentru o informare cît mai cuprinzătoare), crearea stării de revoltă, întreținerea ei, lipsa posibilității date celuilalt de a explica ce vrea să facă, lipsa, în ciuda declarațiilor, a principiului în toată hărmălaia. 

Ne luptăm pentru oameni și nu pentru principii. Este prima greșeală a noastră, a dreptei, și e colosală. A doua, ignorăm responsabilitatea personală și o glorificăm pe cea colectivă. 

Este de neconceput pentru dreapta, pentru orice om care se consideră de dreapta să judece în acest fel. ”DNA să vină să vă ia”, la pachet, pentru că noi știm că sînteți hoți și vreți să scăpați hoții este indubitabil o manifestare de stînga. Judecățile, și nu numai pe dreapta, dar în orice societate civilizată se fac individual, nu colectiv. 

Este drept că a căuta un om competent și cinstit în partidele acum la putere este o operațiune mai dificilă decît căutarea acului în carul cu fîn. Dar nu toți incompetenții sînt vinovați de vreo infracțiune, așa cum nu toți infractorii sînt total incompetenți. 

Glorificarea, în sensul celălalt, a unor oameni politici sau aflați în funcții de conducere trecătoare nu este decît păguboasă și în nici un caz o dovadă a atașamentului față de dreapta. Nici un om de pe planeta asta, oricît de bun și de cinstit ar fi, nu poate fi lipsit de păcat. Mai mare sau mai mic, cu implicații locale sau generale, personale sau colective, păcatul e indisolubil legat de ființa omenească. 

Este imposibil să nu fi avut pe cineva în care să aveți completă încredere pînă cînd… Pînă cînd toată acea încredere s-a spulberat, într-un incident minor sau nu. Este imposibil să nu fi fost dezamăgiți de cineva pe care îl considerați fără pată. Este imposibil să nu fi zis ”așa ceva nu se poate întîmpla”, iar acel exact ”așa” să se întîmple. 

Toți, absolut toți avem păcate. Mai mari sau mai mici, dar avem. 

Este plină istoria de asemenea momente, cu implicații mai mari sau mai mici. Și atunci de ce? De ce un om de dreapta, care știe toate aceste lucruri, mai greșește încă investind încredere nelimitată în cineva? De ce nu își ia o măsură de prevenție măcar în a evalua oamenii și de ce nu rămîne fidel celui care nu îl poate înșela niciodată, principiului? 

Principiul este cel mai bun prieten al omului de dreapta. Încercați să judecați tot ce se întîmplă prin prisma principiului și lucrurile vor sta puțin (sau mai mult) diferit. 

Principiul este cel căruia nu trebuie să-i iertăm niciodată nimic, nici să cerem scuze. Faceți-vă din principiu cel mai apropiat colaborator și nu veți greși în evaluările voastre. Principiul nu trădează niciodată. 

Conform dexonline:

PRINCÍPIU,principii,s. n.1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ◊ Loc. adv.În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. ◊ (Chim.) Principiu activ = substanță existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. ◊ Loc. adv.Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (înv.) princíp, prințíps. n., princípies. f.] – Din lat.principium,it.principio,fr.principe.

Să ne întoarcem la principii și lumea se va mai clarifica. Și bătăliile ei. Ce nu au reușit socialiștii să pervertească  pînă acum sînt principiile, și nici nu vor reuși vreodată. 

Merkel, la mijloc

Între: 

Immigration is a privilege, not a right. The safety of our citizens must always come first. – Donald J. Trump

Și:

You are the future of Europe… Have not just three but five Children. –  Recep Erdoğan

În timp ce toată floarea cea vestită a leftismului mondial deplînge ”mitocănia nazistului” de a nu reacționa (cu varianta ”a refuza să dea mîna cu”) la sugestia de a da mîna pentru poză, așa cum erau obișnuiți cu vechea administrație, 

Vor curge acuzațiile de ”mitocan nazist”, pentru că pentru stînga militantă mondială viața americanilor nu valorează absolut nimic, cum nu valorează nici a refugiaților. Valorează numai propria lor viață, care are sau nu un scop. Cînd nu are, i se dă. De la centru, este bine știut deja. Cui nu poate avea grijă de viața proprie, ori nu vrea, îi dă partidul, centrala, ong-ul sau cine se mai nimerește ce să facă ”util” cu viața lui. Și are grijă de viața lui. Leftiștii sînt, în mare și în ciuda a tot ce se spune despre ei, cea mai mare colecție de oameni care nu știu ce să facă cu viața lor, și atunci au grijă de-a altora, din lume. 

Sîntem în fața uneia din cele mai mari mistificări istorice, cînd ni se spune că stînga are grijă de toată lumea, pe cînd dreapta este ”nazistă”. Nimic mai departe de adevăr. Cum se observă, fiecare are grijă – singur sau prin proxi – de viața lui. Dar cum unii nu sînt în stare să și-o organizeze pe a lor, transferă această sarcină cui vrea și cui are interesul să-l primească. 

Revenind la cele două citate de la începutul articolului, să notăm anunțul făcut de The Telegraph, care citează un raport Pew Research Centre: ”Islam will be the largest religion in the world by  2070.”.

Că noi nu vom mai fi în viață în 2070, e una. Că civilizația trebuie să dăinuie și să ne supraviețuiască, cum se întîmplă de mii de ani, cu totul altceva. Că nimeni în afara noastră, a civilizației avansate, nu va putea ajuta Israelul să dăinuie, este iarăși un adevăr de necontestat. Islamul are în program ștergerea evreilor de pe fața pămîntului. 

Și cînd ai în față liderii celor două superputeri, cea mondială, americană, și cea europeană, germană, tu, presă, nu întrebi cancelarul Germaniei cum anume, ce planuri are pentru contracararea invaziei musulmane în Europa – începută, tolerată, încurajată inițial de Germania – ci te concentrezi strict pe ”nazistul” care ”nu a vrut” să dea mîna cu Merkel. 

Asta e, ăștia sînt oamenii acum. Așa conducători, așa electorat, așa presă. Și au mai rămas aproximativ 50 de ani. 

PS: Pentru cine dorește să vadă exact ce s-a întîmplat, conferința de presă și disconfortul produs lui Merkel de cuvintele lui Donald Trump, aici: ”We must work with Germany to DEFEAT ISIS”. 

Pentru cine e interesat de bune maniere, pian și declamațiune, nu. Are pe toate gardurile înregistarea incriminatorie pentru lipsa de civilizație și bună creștere a ”nazistului”.

(Foto: Reuters)

 

Puterea de a refuza

Cînd am scris, în ianuarie 2012, ”Sir Marean Vanghelie”, mi-au sărit în cap toți iubitorii fostului președinte, inclusiv de pe această platformă. Ba că de ce mă leg de un așa ”amănunt”, ba că președintele semnează ca primarul actele care-i vin deja întocmite, ba că cîr, ba că mîr. 

Astăzi consemnăm sărbătorirea turnătoriei, cu pompă și decorații, la cel mai înalt nivel, într-un context socio-politic mai mult decît îngrijorător, care zguduie (sau a zguduit) țara. 

Mircea Ionescu Quintus, zis și ”Seniorul”, numai pentru vîrsta pe care o are, bănuiesc (100 de ani, mîine) a fost decorat de președintele Klaus Iohannis cu ordinul ”Steaua României” în grad de ofițer, după ce mai primise o dată aceeași decorație, dar în grad de Cavaler, de la Ion Iliescu, în 2002. Da, în plină guvernare năstăsiano-iliesciană.

Și e corect ce s-a întîmplat atunci. Iliescu și-a decorat unul din cei mai constanți colaboratori, începînd  cu 1990. Dar acum? 

Președintele Iohannis chiar nu putea, cum nu a putut nici Băsescu la vremea lui, în privința lui Vanghelie, să se opună? Chiar trebuia decorat omul care a declaratNu am avut puterea să refuz Securitatea?

Adevarul este ca acum 50 de ani nu am avut puterea sa refuz din cauza anchetelor Securitatii. Am dat o multime de declaratii sub semnatura mea, fara sa deranjez pe nimeni.

Sigur că da, dar cine se îndoia de asta? Cine ar fi putut crede că ați făcut rău cuiva? Nici măcar societății, ei erau atunci la putere, cu ei se lucra. Unii, mai nebuni, au refuzat. Azi nu mai sînt, și chiar de pe atunci. Da, au plătit cu viața refuzul de a colabora cu Securitatea, indiferent dacă făceau sau nu rău cuiva. S-au împotrivit, au refuzat să facă orice pact cu diavolul. 

Ei ar merita decorați. Și de toate tipurile de lașități precum cea a lui Quintus ar trebui curățată societatea, și cu asta început, dacă tot ne dorim ceva nou și curat. Pentru că nu el personal, dar alții ca el și sprijiniți de el au pus mîna pe țara asta după decembrie ’89 și așa am ajuns astăzi aici. Cînd nu mai vezi omul din lanul de securiști. 

 

FMI confirma ingrijorarile mele despre situatia economica

– FMI nu a spus ca se opune reducerilor de taxe. FMI a spus ca in acest context in care un buget rigid este umflat cu cresterea cheltuielilor publice, in special cele cu salariile, trebuie mai mare atentie la partea de venituri din buget. Adica la colectare. Si mai departe ofera si solutia, pe care o stiam cu totii, reducerea evaziunii fiscale, in special la TVA.

– FMI confirma ce am tot spus, deficitul bugetar aproapre de 4% in 2017 fara reduceri de cheltuieli.

– FMI spune ca ar trebui amanate cresterile de pensii din vara.

– FMI atrage atentia asupra cresterii datoriei publice, scenariu de baza, 45% din PIB in 2022

– FMI arata ca in compozitia bugetului investitiile au scazut de la 21% la 11% in perioada 2011-2016. Locul investitiilor in buget a fost luat de salarii si cheltuieli sociale.

– FMI confirma ce am tot spus, cresterea salariului minim distorsioneaza piata fortei de munca si ii mentine in somaj in special pe tineri si pe cei necalificati.

– FMI avertizeaza ca se apropie o crestere de dobanda de politica monetara.

– FMI cere bancii centrale ce am tot cerut in ultimii ani, sa uneasca dobanzile din piata cu cea de politica monetara (altfel distorsioneaza piata inerbancara)

– FMI trece prea usor peste subiecte importante cu riscuri mari pe termen scurt : Prima Casa, expunerea bancilor pe riscul de stat (cel mai mare ca procent din activele bancilor din UE) .