Uite așa ne dăm pe brazdă

Din ce în ce mai mulți hipsterași – sau cum s-or mai fi chemînd acum tinerii frumoși și liberi – sărbătoresc, cel puțin în social media, Paștile. Și Crăciunul, de atunci am început să observ. Cu o pioșenie de multinațională, mai de hatîrul cuiva, mai că așa dă bine la lume, postează fotografii cu ouă, cozonaci, peisaje de vis de pe la noi, de pe la țară, mînăstiri și alte românisme de sezon. 

Acum, că i-o trage ființa străbună spre locurile natale, că ei cred de cînd se știu, că au avut brusc o iluminare, că s-au întîlnit pe drumul Damascului, nu am de unde ști. Dar încet-încet, primii pași spre lipsa bătăii de joc uzuale la adresa creștinilor, cu ocazia sfintelor sărbători, diminuează. Și e bine, indiferent de motiv. 

E bine nu numai pentru că intrăm – abia acum! – într-o normalitate pe care ar fi trebuit să o manifestăm de mult, ci e bine pentru că acum altele sînt pericolele la adresa civilizației noastre, clădite, oricît ar vrea unii să uite sau chiar să nu știe și să nege, pe fundamente iudeo-creștine. 

Sigur că asta nu este neapărat credință, dar asemenea expunere a unor asemenea oameni în spațiul public îi va determina și pe alții să-și reconsidere poziția aceea în care e frumos, haios și de bon ton să începi a arunca cu ouă de dinozaur în capetele creștinilor. Să faci paradă de incultură și să expui toate carențele educaționale, pînă la urmă, la care ai fost expus, în familie și școală. Și deloc în ultimul rînd, cîțiva se vor apropia cu adevărat de Dumnezeu.

Au rămas, ca în fiecare an, neschimbate, pițipoancele și pițiponcii cărora le-ar trebui biserică personală, cu preoți, ca să nu se mai plîngă de organizare. Că e lume multă, că e coadă la lumină, că o fi și c-o păți, ideea e că uite ce credincioase sîntem noi, dar statul ăsta nu ne creează condiții. Cu lumină și țigara-n mînă, cu ifosul cît casa pe ele, nu le poți mulțumi orice ai face. Doar nu o să le spui că e prostie cruntă să te plîngi că e lume multă la biserică, în noaptea de Paști! Și că ăsta e motiv de bucurie, de fapt. Proasta sau prostul a mai bifat o acțiune, a plantat poza pe social media cu văicăreala de rigoare. Atîta-ți trebuie să încerci să îi explici, și tencuiala de fard și umilință ies imediat la suprafață, de nu te mai spală nici Dunărea. 

Pentru că așa sîntem noi, oamenii. Unii evoluează, alții rămîn mereu ce au fost. 

(Foto: cuvantul-ortodox.ro)

 

 

Nebunia leftistă întreține comunismul și terorismul

Am zis că nu bag în seamă prostiile de Paști, dar asta e prea de tot și ei prea mulți. 

A fost suficient ca SUA să arunce o bombă, mama tuturor bombelor (Mother of all Bombs, pe numele adevărat Massive Ordnance Air Blast), asupra talibanilor din Afganistan, ca toată suflarea leftistă să intre în panica războiului imediat. 

Și nu numai. În panică, în general. Cît de răi, cît de diabolici putem fi? Ce este aceea să folosim bombe? Ce este armamentul, dacă nu posibilitatea omului alb de a chinui, de a omorî și a distruge? Ce este armamentul, dacă nu impunerea forței asupra unor oameni și popoare? Ce este armamentul, dacă nu o posibilitate de discriminare și atît? 

Că oamenii aceia sînt teroriști, asta nici nu mai contează. Asta, de fapt, nu contează. Că au murit 94 de talibani cu ocazia căderii bombei, adică s-au redus posibilitățile de atentate cu tot atîtea, ce mai contează? Că viețile multor oameni din lumea civilizată sînt acum în ceva mai multă siguranță contează? Că americanii pot avansa acum spre pozițiile ISIS contează? Că Trump a spus că nu va mai exista această organizație teroristă după mandatul său contează?

Nu, astea sînt amănunte care să le dea lor peste cap teoria, atît. Cum la fel sînt viețile deja pierdute în atentate teroriste. Ei știu că trebuie să fie pace-n lume, cu orice preț. Și nu văd că pacea este pusă în pericol exact de cei a căror moarte o deplîng, drept pentru care,într-o ilogică demență, îi condamnă pe cei care se apără. Și îi apără. Dar asta nu contează. 

Pe oricine nu intră perfect în narativul sensibilității lor stricate, de a ajuns să le pese de niște criminali mai mult decît de propria ființă, posibil viitoare victimă. 

Deci, copii proști! Situația e asta. În lume, niciodată nu va exista pacea perfectă visată de voi. Pentru că omul este un păcătos din fire. Mai păcătos, pînă la crimă cu sînge rece, unul decît celălalt. Așa că împotriva ăstora, care vor răul, trebuie să ne apărăm cumva, să ne apere cineva. 

Și dacă nu SUA, atunci cine? Da, știu, a cîștigat alegerile președintele acela de care rîdeți necontenit și pe care îl considerați prostul proștilor, dar asta s-a întîmplat, pentru voi, numai pentru că nu așa erau setate în mintea voastră lucrurile. În realitate, omul a cîștigat pe voturi și pe ce are de gînd să facă. Și da, a redeveni SUA puterea mondială care a fost, jandarmul planetar, era una din promisiuni. Pe care acum nu face decît să o îndeplineasă. Vreți să fiți mai liniștiți în privința propriei persoane și a vieții celor apropiați? Foarte bine, atunci acceptați cine e rău și cine e bun în toată povestea asta. 

Pentru că a fi bun nu înseamnă a sta ca prostul să fii omorît. Nu înseamnă nici pe departe a lua apărarea criminalilor. Înseamnă a putea, a avea capacitatea de a distinge binele de rău și a alege binele. Atît de simplu este. 

Cine a ales răul în situația asta? Surprinzător pentru voi, ei. Ei, cei omorîți de bombă. Ei, cei 94 și încă prea mulți asemenea lor. Nu are rost să plîngem niște criminali pentru că nu înțelegem situația. Trebuie numai să avem instinctul de conservare intact.

A, nici pe acela nu-l mai aveți? Păi atunci nu mai avem ce face, ori vă duceți la cine v-a băgat prostii în cap și întrebați de ce, ori rămîneți așa, fără să înțelegeți nimic din viața asta. Pe care oricum nu dați doi bani, din moment ce oricînd orice terorist v-o poate lua. În cazul în care nu i-o oferiți voi singuri. 

Dar poate vă gîndiți, dacă mai e posibil, cum a fost învins Hitler, cum a fost înfrîntă Japonia în al doilea război mondial? Ah, John Lennon era prea mic ca să compună și interpreteze. 

Pentru restul lumii, cea sănătoasă la cap, Trump a început să facă ce-a promis. Să restabilească echilibrul de putere în lume. Ceea ce este în avantajul de necontestat al lumii libere, cea în care trăim cu toții. Avem doi dușmani acum la adresa libertății, comunismul și terorismul. Pe primul l-am experimentat deja pe pielea noastră, cu cel de al doilea se confruntă oricine dintre noi care pleacă într-o țară unde pot avea loc atentate. A lăsa lumea în această situație, pradă acestor inamici ai libertății noastre, e sinucidere în masă. Ceea ce nu se va întîmpla cu Trump la Casa Albă. Doar nu vrem să rămînem cu piticul atomic nord coreean și cu regim Sharia peste tot în lume. Cu cele mai opresive sisteme politice din lume, adică. 

 (Foto: dailymail.co.uk)

 

Hristos a Înviat!

Întîia epistolă sobornicească a lui Petru:

Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” 

Și să ne amintim astăzi cum a fost persecutat dintotdeauna creștinismul, forțat să supraviețuiască în catacombe, și nu s-a stins. Dimpotrivă, este scheletul pe care s-a fondat Uniunea Europeană, acum 60 de ani. Este istoria modernă a Europei și a încă două continente, inconfundabil legat de fiecare mișcare politico-socială de-a lungul secolelor celor două milenii trecute. 

Așa că astăzi, mai mult ca oricînd, putem privi cu seninătate și cu îngăduință pe cei care continuă să murdărească creștinismul și să ducă războaie sterile împotriva lui. Fără creștinism, fără salvarea clăditoare a creștinismului, Europa nu ar fi fost astăzi ceea ce este, continentul pe care fiecare are posibilitatea să trăiască liniștit și îndestulat, continentul patrie și casă inclusiv al celor care hulesc credința. Să avem astăzi puterea de a ierta, numai așa putem spera să fim iertați.

Paști fericit! 

Care este rostul nostru în UE

Revoluția Franceză a avut loc în Europa, două războaie mondiale au pornit din Europa, cu cauze europene, în Europa secolului trecut aici a avut loc un genocid imposibil de imaginat încă pentru mulți, un război interetnic între fostele republici iugoslave, pe Europa și din Europa a bîntuit-o și o mai bîntuie încă, cu din ce în ce mai mult succes, fantoma comunismului, cu cei 60 de ani de asuprire crîncenă, inumană, a popoarelor est-europene. 

Din timp în timp, Europa defectează de la valorile fondatoare, nerecunoscute majoritar, și se aruncă în extreme. 

Și atunci, ce căutăm în Europa? Ce căutăm în Uniunea Europeană? 

Rostul nostru, asta căutăm. Dacă ei ne-au admis cu un rost, și noi am avut unul ca să fim parte a acestei uniuni. 

Care mai poate fi rostul nostru acum, cînd UE a derapat serios pînă și de la propriile-i angajamente, nu mai zic despre derapajul socialist evident în absolut fiecare mișcare? Ce să mai caute România, cu o gașcă infracțională, cum se spune, la putere, în clubul select al țărilor uniunii? 

Pe rînd. Clubul select al țărilor uniunii este un cuib de comuniști deghizați în socialiști. Și ca orice socialiști, nu au maniere. Ba chiar sînt obraznici ca măgarii cînd, de exemplu, spun că ar trebui ca și UE să militeze pentru ca statele americane Ohio și Texas să ceară independența, numai pentru că Trump a salutat Brexitul. Dar în prostia și bădărănia lor, au rostit un adevăr: Marea Britanie este la fel de puternică cum sînt cele două state americane. 

În rest, nu știu ca noi să fi votat președintele UE pe model american, nu știu să se fi schimbat constituția UE, la fel cum nu știu de ce nici un, dar nici unul! – lider european nu l-a trimis pe Juncker la culcare, spunîndu-i că-i beat, după ce a apucat să rostească enormitatea. Care va rămîne în cartea rușinii europene, alături de alții, mai puțin talentați. 

Și atunci, rostul nostru și nu numai al nostru este să-i facem pe europeni să înțeleagă, dacă vor, că SUA sînt prietenele UE, că de fiecare dată au salvat Europa de totalitarismele care îi invadaseră vintrele și capetele, chiar și după Revoluția Franceză a venit cea Americană, care a restabilit echilibrul de forțe și a repus valorile în prim planul politicii, și că cea mai mare imbecilitate a tuturor timpurilor e pe cale să se producă.

Rostul nostru este să le explicăm că migrația de acum nu are nimic, dar absolut nimic de a face cu imigrația celor care fugeau de pericolul comunist, unii, ai noștri, căutau libertatea, alții, migranții de acum, vor suprimarea ei. Rostul nostru este să le explicăm care sînt consecințele nefaste ale centralismului specific guvernărilor comuniste, cu implicațiile econnomico-sociale dezastruoase. 

Rostul nostru este să luăm apărarea evreilor, acum, aici, cînd pleacă cu miile dintr-o Europă care crede că un conflict cu palestinienii este redus la spațiul Mării Moarte, care a uitat sau se preface că uită care este principala țintă a musulmanilor, creștinii și evreii. 

Și rostul nostru, deloc în ultimul rînd, este să le spunem că nu vrem alianțe cu rușii, nici pe față, cum ne îndeamnă, nici pe dos, prin afaceri dubioase, cum se află. Că știm mai bine decît oricine ce înseamnă rusul și că de el trebuie să te aperi, nu de cel care te-a salvat de fiecare dată în istoria modernă. Că nu vrem armată europeană, care să se lupte cu cine? Cu SUA și cu Marea Britanie? Aberant! Că răul este unul singur, același, ușor identificabil în tot ce face, și că extremismele pe continentul european sînt rezultatul exclusiv al politicilor lor, ale politicienilor europeni, nicicum vina altcuiva? 

Poți să greșești atît de grav, în fața a zeci de milioane de oameni, și să dai vina cu nonșalanță pe altcineva? 

Pot. Uitați-i că pot, uitați-i cum pot. Cu nesimțire!  

Și atunci, de ce să nu rămînem noi, aici, un pol de stabilitate pro-american?

Și nici măcar nu sîntem singuri. Grupul de la Vișegrad ar fi cu noi. Ascultați-i. 

Sigur, europenii pot să nu vrea. Dar măcar am fi ajutat cît am putut ca un sinucigaș colectiv să nu aibă sorți de izbîndă. 

 

Monitorizarea. De ce acceptă?

După 44 de minute de vorbăraie greu de ascultat și suportat, în general, Tudorel a conchis: nu este ”oportună” revocarea din funcții a procurorului șef al DNA și a procurorului general. Rămîn însă cu o monitorizare foarte strînsă din partea ministrului de Justiție și a premierului. 

Ce faci cînd știi că ești nevinovat și totuși auzi acuzații că ai fi încălcat legea? Ce faci cînd ți se spune că nu este oportună acum demiterea ta? Ce faci cînd deasupra capului tău va sta o supraveghere permanentă? 

Faci bine mersi, rămîi acolo unde erai, chiar dacă bine răsucită de vorbele ministrului. Rămîi cu seninătatea celui care vrea să arate demnitate și fermitate. Rămîi ca să arăți că ești un super-profesionist. Rămîi, pur și simplu, ca să demonstrezi că nu este așa sau că nu vei mai face? 

De ce ai mai rămîne în condițiile astea?

Și totuși, au rămas. Nu știm de ce. Ideea era să rămînă, că doar asta cereau anticoruptibilii Facebook și internetului, în general, și amenințau că vor fi proteste dacă Tudorel îndrăznește numai. Tudorel era omul negru pentru că voia, așa s-a spus, să revoce din funcții doi oameni demni, doi stîlpi ai societății, două repere ale justiției. Nu știm dacă și repere morale. 

Pentru că în psihologie, caracteristicile omului puternic încep cu nu rămîne în zona lor de confort, continuă cu nu evită schimbarea, schimbarea fiind inevitabilă în dinamica socio-psihologică umană, nu îi lasă pe alții să ia decizii pentru ei, nu gîndește că eșecul este imposibil, nu simt că cineva le-ar datora ceva și nu se termină, poate, niciodată. 

Așadar, de ce? Cînd legislația e pe cale să se schimbe, cînd ai fost bălăcărit oficial și numai momentul pare să te fi scăpat, cînd știi că într-o funcție europeană numai această putere coruptă te poate trimite, de ce? 

De ce să nu ai mîndria de a pleca arătîndu-le că nu te agăți de funcție și că nu asta te-a făcut om, de ce să nu ai demnitatea de a fugi de oamenii răi pe care îi vrei anchetați și trimiși în judecată, de ce să arăți că ești dispus să colaborezi cu ei? 

Sau, și mai rău, de ce să le dai posibilitatea să fii alegerea lor pentru funcția de procuror european? Vă dați seama ce lovitură de imagine ar da pesediștii? 

De ce acceptați, doamnă Kovesi și domnule Lazăr? Toată lumea dă vina pe ei, pentru ce v-au făcut, nimeni pe dumneavoastră, care acceptați situația asta. Vi se pare cinstit? 

De ce?

(Foto: mediafax.ro)

 

Spiritul comunitar și statul maximal

Lucian Vâlsan zice, iar  eu nu pot fi decît de acord:

Bucureștiul, Clujul, Iașul, Timișoara și Constanța reprezintă 15-17% – hai 20% din populația României. Țara e formată din restul de oameni, majoritar gospodari, la locul lor, muncitori și cinstiți pe care aproape toată lumea îi ignoră.

Sunt milioane de astfel de oameni sufocați și descurajați de o adunătură de cârpe și de imbecili cățărați în funcții administrative decise politic. Milioane de oameni umiliți și insultați pe față în repetate rânduri atât de clasa politică cât și de așa-zisa ”societate civilă” care-i ia la perpulis pentru îndrăzneala lor de-a crede într-o societate liberă dar totuși normală – cu mintea deschisă dar nu atât de deschisă încât să i se scurgă creierul pe caldarâm; și care, fără dubiu, ar prospera enorm dacă i s-ar da măcar o dată șansa. Dac-ar fi lăsată să inoveze și să crească fără să-și bage nasul atoate-și-nimic-știutorii din toate părțile.

Aceasta trebuie să fie baza pentru o mișcare conservatoare! Nu hipstări bătrâni care așteaptă ajutoare de la Stat pentru biciclete sau care fac poliția modei pe feisbuc. Și nici cu bloggeri care se întreabă dacă hijabul e emancipare sau nu. Toți ăștia vor trebui ignorați complet.

 

Răzbunarea

Răzbunarea împotriva familiei nenumitului fost președinte pare a fi din ce în ce mai vizibilă. 

Mircea Băsescu rămîne în închisoare, deși a îndeplinit fracția obiectivă obligatorie și a avut un comportament corespunzător, participînd la activitățile desfășurate în penitenciar, zice el. Cu toate astea, Tribunalul Constanța a acceptat cererea DNA de a continua detenția, justificînd cererea prin faptul că nu sînt îndeplinite criteriile subiective, adică nu a dat suficiente dovezi de îndreptare. 

Și n-a scris nici măcar o carte! Adaug eu. 

Ieri, după pronunțarea sentinței în cazul Gala Bute, reacțiile pe Facebook au fost, unele, puține, cam acestea:

Jules Ionescu

Acum, că s-a mai lămurit afacerea Udreyfuss, aștept cu interes evoluțiile din dosarele Microsoft, EADS, PETROM, Kazmunai-Rompetrol, Lukoil.

Ionuț Popescu, fost ministru:

Mituitorul, fără să fie flagrant, fără să fi cooperat cu procurorii în momentul mituirii (nu mai discutăm că proba mituirii e doar declarația mituitorului), nu este condamnat și sentința este să primească mita înapoi…

Ceea ce poate ridica de acum încolo, pentru cei cărora le pasă, problema mituirii. Cum adică, vreau să mă îmbogățesc, dau o șpagă care nu e șpagă, denunț și pe urmă cer banii care nici nu erau ai mei și nici nu erau deloc? 

Mihaela Iacob:

Nu numai ca nu e asa, dar exista proba video, prezentata in proces, cu denuntatoarea Topoliceanu care îi arata biletele scrise (ca sa nu poata fi inregistrata audio), in care i se spunea ce sa declare ca sa scape de puscarie. Sa dea vina pe Udrea.
N-a dat si a primit cu executare. Aia a luat cu suspendare.
In plus, toti denuntatorii erau inculpati in dosar. Spuneau orice ca sa scape. Iar mituitorul a spus ca NU erau banii pentru ea.
Secretarul de stat Nastasia, cel pt care mituitorul a spus ca era spaga, a fost bugetar toata viata. Are un hotel in Busteni si o stana in varful muntelui, care are curent electric! Asa bani are din leafa!

Lumea o vrea, deși nu declară, linșată în piața publică. Spectacolul la care ar asista extrem de mulți anticoruptibili de astăzi nu diferă cu nimic de obiceiurile barbare ale Evului Mediu și înainte de el. Udrea, în loc să fie lăsată să se scufunde în insignifiant, trebuie sacrificată. Și pentru că se încăpățînează să nu aibă un comportament corespunzător, adică să se dea singură mulțimii dezlănțuite și cu balele curgînd, va plăti. Ura pentru că a fost acolo, la guvernare, ura pentru apropierea de nenumit, ura pentru că a fost pur și simplu, pentru că a existat, cere sînge. 

Astăzi, a venit evaluarea făcută de ministrul Justiției, Tudorel Toader, șefei DNA și procurorului general. Cu trei ore înainte, am scris pe Facbook:

Kovesi nu va pleca de pe funcție, nu e atât de prost nici PSD, nici Iohannis, încît s-o transforme în contracandidat în 2019.
Își va sfîrși cariera în obscuritatea Bruxelles-ului, poate, ca și Di Pietro, procurorul Mani Pulite din Italia.

Bun, poate nu în obscuritate, avînd în vedere că se pregătește contrucția instituției procurorului european. 

Acum după toate cele aflate, că a făcut toate nefăcutele din lume, dar e totuși păstrată în funcție, în locul ei, eu îmi dădeam demisia. Știu, Ambasada SUA, Bruxelles-ul, dar cu toate astea, și pentru ca albul să fie alb și negrul negru, îmi dădeam demisia. Nmai că eu sînt altfel. De capul meu și nu suport să-mi fac obligații. Și cu un curaj nebun cîteodată. 

Pentru că ce va urma de acum încolo va fi un sport cu sute de mii de susținători. Fotbal cu mingi portocalii.

Și se va alege praful de justiție, de cei buni la un loc și cei răi în altul, toate vor fi amestecate. Astfel încît discernămîntul să acționeze mult mai dificil iar manipularea mult mai ușor. 

Nu înțelegeți despre ce sport vorbesc? Recitiți titlul. 

PS: După ce au făcut praf cuvîntul ”loialitate”, bătîndu-și joc de el într-un mod în care numai socialiștii știu să manipuleze limbajul, acum problema anticorupțibililor de tip nou, proaspăt veniți în club, sînt toți cei care nu se aliniază indicațiilor prețioase de a huidui la cerere și a rîde tîmp la comandă. 

I couldn’t care less de familia Băsescu & rude/prieteni, eu discut ce se întîmplă în justiție. Asta mă interesează. Că i-ați ales ca țintă pe aceia și pe apropiații lor, asta e problema voastră și a alor voștri. Aici nu e vorba despre nume, e despre mult mai mult. 

(Foto: blogs.arynews.tv)

 

 

 

Dupa o zi la pescuit cu Dragnea, economia duduie

Simt nevoia sa scriu aceste randuri ca urmare a celor doua declaratii halucinante date ieri de primul ministru si ministrul de finante in legatura cu executia bugetara.

Incep cu domnul Grindeanu, doar pentru ca este prim-ministru, nu pentru ca s-ar pricepe mai mult la ce spune. Omu’ declara nici mai mult nici mai putin ca in Romania situatia e roz. Cica increderea in programul psd i-a facut pe invesitorii straini sa dea buluc, pe romanasii nostri sa se angajeze rapid, vreo 40 000 cu carte de munca, incasarile la buget sunt extraordinare si Romania este fara dubii cea mai atractiva tara pentru ca are cel mai atractiv program de guvernare. Te doare capul.

Domnule Grindeanu, sa o luam cu inceputul, cei 40 000 de oameni cu carte de munca pe care va laudati ca i-a angajat programul psd nu au nicio legatura cu increderea in programul psd. Investitiile care au generat in mare parte aceste locuri de munca au fost incepute anul trecut. O alta parte a fost generata de infiintarea de psd a mai multor ministere.

Ati declarat ca cei de la Comisia National de Prognoza va furnizeaza informatii despre ce se intampla cu productia industriala, exporturile etc . Si acum dati dovada de profesionalism si pricipere. Datele respective sunt furnizare de INS. Comisia Nationala de Prognoza, va aduc aminte ca sa nu mai confundati data viitoare, o folositi pentru datele masluite in baza carora ati putut sa treceti legea bugetului de stat. E clar ca le aveti cu economia, mai ales dupa partida de pescuit cu mentorul dumneavastra la fel de priceput.

In ceea ce priveste investitorii, aici lucurile sunt clare. Nu exista niciun dubiu, ati ratat doua imprumuturi din piata si va imprumutati din ce in ce mai scump. Oamenii stau la coada sa investeasca in Romania, mai ales de cand ati marit atat de mult salariile bugetarilor.

Si acum despre executia bugetara. Asta nu e numai pentru dvs domnule Grindeanu este si pentru domnul ministru de finante. V-am spus acum o luna, in urma analizei mele, ca incasarile sunt proaste si pe februarie dar si pe martie. Pe februarie, ca sa iasa cat de cat ok, ati umblat la caleandar. Si tot ati ramas cu un deficit fiscal (exclud venituri nefiscale si fonduri UE). Anuntati peste tot ca economia duduie si totusi incasarile din TVA (chiar si daca eliminam efectul lunii ianuarie) sunt mai mici ca in 2016. Ceva nu este in regula aici. Eu estimez ca economia nu creste asa cum ne spuneti si de aici incasarile mai mici.

In economie, dezastrul nu poate sa fie ascuns la nesfarsit. Ori il prezentati dumneavoastra, domnilor Grindeanu si Stefan, si opriti implementarea acestui program nociv ori il prezinta economia. Problema este ca in a doua varianta ajustarea o sa fie mult mai dureroasa, mai ales pentru cei care acum dati beneficii si salarii mai mari fara sa va intereseze ce efecte produceti in economie si mai ales ca vine si nota de plata.

Avortul. Puțină istorie

”Ceaușescu și comunismul au interzis avorturile, vrei să ne întoarcem în epocă?” 

Este fraza cu care feministele de la noi speră că pot să-ți închidă gura. Motiv pentru care este momentul să le învățăm, dacă vor să învețe ceva, pe ele și altă lume, cîte ceva din istoria avortului.

În toată istoria comunismului, avortul nu numai că a fost permis, dar a fost promovat asiduu. 

Primul stat care a legiferat avortul a fost URSS, în 1920. Lenin împreună cu bolșevicii săi au fost cei care au înălțat la rang de drept al omului dreptul femeii la avort. 

Mai precis, acest ”drept” era vital pentru implementarea Manifestului Comunist. Marxiștii erau foarte mândri de eliberarea femeii de sub regulile aspre ale familiei, soțului, copiilor și rudelor. Femeia nu mai aparținea (în sensul de apartenență) nimănui, așadar aparținea societății și partidului. Cel care o eliberase, normal. 

Femeia devenea astfel un bun al tuturor. 

Conform marxiștilor, fetusul devenea o persoană atunci cînd era văzut așa de către cineva considerat a avea o înțelepciune înaltă. Iar umanitatea copilului stătea exclusiv la mîna mamei, care îl putea vedea ca uman sau nu, prin prisma relațiilor sociale pe care aceasta le avea. Pentru că Marx spusese că ”Progresul social poate fi măsurat în funcție de cît de sus poate ajunge femeia.” Iar viziunea marxistă asupra personalității și umanității era deteminată de condiții externe, economice, și nu de valoarea spirituală inerentă, nici măcar de cea biologică. 

Cei mai mari criminali ai istoriei își creaseră, deci, sistemul perfect de manipulare a minților celor fără apartenență familială și socială, ori a celor care le renegau, încercînd, sub pretextul eliberării femeii de ”povara” unui copil nedorit, apărut ca urmare a relaților absolut întîmplătoare și fără nici o obligație ale mamei și ale tatălui, să confere iluzia că uciderea este un act eliberator. Ceea ce dădea curs posibilității curvăsărelii oficiale, fără nici o responsabilitate sau remușcare. La milioanele de victime ale comunismului să mai adăugăm și copiii nenăscuți, așadar. 

Și pentru că au introdus pervers și extrem de periculos ideea că procesele economice, sociale și politice crează valorile morale, această interpretare este și astăzi invocată în sprijinul avortului. 

Alți criminali notorii, naziștii, au optat – cum altfel?! – selectiv pentru avort. Femeile ariane, care aparțineau statului și nu lor înșile, după concepția nazistă, trebuia să facă copii, ritmul scăzut al natalității printre acestea fiind scăzut, deci problematic. Femeile celelalte însă, erau încurajate să avorteze pe cît de mult se putea. 

Edificatoare sînt cîteva afirmații ale lui Hitler și ale lui Bormann în acest sens. 

Adolf Hitler: 

They may use contraceptives or practice abortion – the more the better. In view of the large families of the native population, it could only suit us if girls and women there had as many abortions as possible. Active trade in contraceptives ought to be actually encouraged in the Eastern territories, as we could not possibly have the slightest interest in increasing the non-Germanic population.” (Harvest of Hate, 1954, pp. 273-4)

Martin Bormann:

When girls and women in the Occupied Territories of the East have abortions, we can only be in favor of it; in any case we should not oppose it. The Fuhrer believes that we should authorize the development in a thriving trade in contraceptives. We are not interested in seeing the non-German population multiply.” (ibid, p.274)

Decretul dat în Polonia ocupată de către Comisia pentru întărirea Germandomului prevedea:

All measures which have the tendency to limit the births are to be tolerated or to be supported. Abortion in the remaining area of Poland must be declared free from punishment. The means for abortion and contraceptive means may be offered publicly without police restriction. Homosexuality [which was illegal under Polish law] is to be declared legal. The institutions and persons involved professionally in abortion practices are not to be interfered with by police.” (Secret Nazi Plans for Eastern Europe, 1961, p.171)

Același decret a fost dat pentru toate țările ocupate de naziști, cu excepția celor a căror populație era considerată a fi ariană. 

În aprilie 1943, Profesorul Erhard Wetzel, administratorul rasial al teritoriilor ocupate la est, nota:

Every propaganda means, especially the press, radio, and movies, as well as pamphlets, booklets, and lectures, must be used to instill in the Russian population the idea that it is harmful to have several children. We must emphazise the expenses that children cause, the good things that people could have had with the money spent on them. We could also hint at the dangerous effect of child-bearing on a woman’s health. Paralleling such propaganda, a large-scale campaign would be launched in favor of contraceptive devices. A contraceptive industry must be established. Neither the circulation and sale of contraceptives nor abortions must be prosecuted. It will even be necessary to open special institutions for abortion, and to train midwives and nurses for this purpose. The population will practice abortion all the more willingly if these institutions are competently operated.” (Harvest of Hate, pp.272-3)

Ce se întîmpla în cazul unei sarcini în interiorul unei populații neagreate sau chiar vînate de naziști aflăm dintr-un jurnal al unui evreu, din 1942:

„In accordance with the Order of the Security Police, births are permitted in the ghetto upon up to August 15, 1942. After this date it is forbidden to give birth to Jewish children either in the hospitals or in the homes of the pregnant women. It is pointed out, at the same time, that it is permitted to interrupt pregnancies by means of abortions. A great responsibility rests on the pregnant women. If they do not comply with this order, there is a danger that they will be executed, together with their families.” (Pinkas Shavli, 1958, p.88) 

În timpul procesului de la Nurnberg, cînd naziștii au fost judecați pentru crime împotriva umanității, promovarea avortului a fost inclusă pe listă. 

Experimentele naziste pe avortoni și copii nu le voi include în acest articol. Au fost urmarea firească, în logica nazistă, a promovării nașterilor selective și a încurajării asemenea a avorturilor. 

Cu speranța că nu-mi veți spune că naziștii au dat dovadă de o oarecare umanitate încurajînd sau impunînd avortul, scăpînd astfel copiii de un destin crunt, și că bolșevicii au eliberat femeia de povara nedreaptă a unei sarcini în condiții economice dificile, promovînd astfel promiscuitatea morală, închei aici primul articol din seria dedicată avortului. 

(Foto: timesofisrael.com)

 

 

 

Udrea – verdictul II

Astăzi se dă verdictul în dosarul Gala Bute, amînat din 13 martie. Probabil Udrea va lua între 4 și 8 ani, deși speră achitare. Dar achitare înseamnă că niște capete ar trebui să cadă, ceea ce nu se va întîmpla. 

Cine vorbește numai prostii ar trebui să știe că într-o zi nu va mai putea să o dea la întors. Mizeria de caracter se vede atît de tare la unii, că-ți vine să întorci capul, să nu vezi. 

Știu reacțiile fostului președinte și nu are scuză. Nici măcar pe aceea că mizerabili care au profitat de el dau acum cel mai tare tot în el. Trebuie să fii lipsit complet de coloană vertebrală sau îngrozitor de disperat ca să spui/scrii mizeriile acelea. 

Nu se va întîmpla nimic din categoria ”și alții vor cădea peste niște ani”. Acum, pe toată lumea o interesează acum. Acum, toată suflarea anti-coruptă a patriei respiră aer pretins curat, ieșit din diverse orificii ale ”găurii de potențial”. Și nu se prinde. Frăgezit de anumiți oameni, din diverse motive radicalizați în asemenea hal, publicul nu va ști decît tîrziu că a mai fost un caz asemenea, Mani Pulite, în Italia. Și, mai ales, cum s-a terminat. Procurorul del Pietro este, în acest moment, europarlamentar. La noi se visează la mai mult, dar cam asta e limita. 

Comentariile de la articolul din 13 martie: 

YEBA 

CEDO a devenit complet irelevant, am citit pe gardurile frenjilor că îi doare în cot, ar da bani de la ei.
Așa, nu a avut parte de un proces corect (cel mult). Dă-o dracu, ce, ea a fost corectă?!
Lui Gutău la ce i-a folosit?
Nu-l mai pomeni, râde lumea.
În altă ordine de idei, nimic n-a extras mai bine mitocănia din bărbatul român decât cazul Udrea pe FB, un test excepțional în sine și rar într-o viață de om pentru intelectuali, comentatori justițiari și tați de familie setoși de civilizație. la concurență cu damele, dealtfel. Te ia de cap ca pe Negulescu când te uiți cine vrea să facă România mare, cum era o vorbă.

LEON CEL TREAZ 
romani sunt mai putin misogini ca alti europeni daca Udrea era italianca, activa in mafie si ar fi insfacat-o bratul lung al legii, opinia publica din Germania ar fi electrocutat-o, cea din Olanda ar fi defenestrat-o, cea din Lituania ar fi inecat-o, iar cea din Suedia ar fi transat-o, dupa care opinia publica europeana i-ar fi rastignit parti din trup, incarcate in genti Hermes, de portile Bruxeluluidin fericire, in Romania, Udrea va fi condamnata la doar 4, 5, 8 sau 10 ani de puscarie

FLORINA NEGHINA 

din partea mea, poate să facă atît cît îi dă justiția. nici măcar nu ne-am apropiat la cîțiva metri vreodată, d’apăi s-o cunosc.
dar! pe ce îi dă? care sînt probele de netăgăduit?

LEON CEL TREAZ 
Exista la dosar o tona de documente si marturii care demonstreaza ca din contul Ministerului Turismului condus de Elena Udrea au evadat cca 30 de milioane de euro in intervalul 2010-2012modalitate de deturnare: contracte supraevaluatebeneficiari: firmele lui Adrian Gardean si Dragos Botoroaga.

Benefciarii returnau la minister 10 procente din suma primita

lucrarile erau facute de cele mai mute ori pe hartie

cea mai mare parte a parandaratului era varsata in conturile partidului

insulpata Elena Udrea a supravegheat aceasta schema, in perioada in care a condus Ministerul Turismului

FLORINA NEGHINA 
ok. dar există dovezi că ea a supravegheat? că are vreun amestec în tot ce spui?

LEON CEL TREAZ 
da, exista dovezi ca parandaratul de zece procente a ajuns la partid si ca Udrea a girat intreaga operatiunenu exista probe ca Udrea si-ar fi insusit sume de bani din ceea ce returnau fericitii castigatori ai licitatiilorsituatia este intr-un fel complicata deoarece, este pentru prima data, camd este devoalata schema prin care un partid este finantat cu bani deturnati de la buget

se creaza un precedent inedit, in urma caruia pot iesi la iveala dovezi despre finantarea ilegala a partidelor parlamentare sau non-parlamentare

YEBA 

Dacă toate ministerele au funcționat așa din vremea lui Năstase – și se pare că așa au funcționat – subiectul e bun de teză de doctorat, dar arată intenții străine de justiție în cazul în care nu sunt anchetați toți miniștrii cu aceeași măsură. Plus că toți neanchetații devin șantajabili.
Dacă a funcționat așa numai ministerul ăsta și anume în perioada ministeriatului Udrea, condamnarea are sens.

LEON CEL TREAZ 
schema functioneaza asa din 2008

inainte vreme, banii pentru partide veneau de la Vama si din contrabanda cu tigari

alegerile locale din 2000 si 2004, pentru postul de primar general al Capitalei, au fost castigate cu bani din contrabanda cu tigari a arabului Jamal al Atm

alegerile prezidentiale din 2004 au fost pierdute cu banii lui Omar Hayssam si ai mafiilor chineza, araba, turca, tiganeasca si kurda si castigate cu cei ai lui SO Vantu

intrarea Romaniei in NATO si UE a starpit retelele de contrabanda si i-a alungat pe arabi, turci, kurzi, tigani si chinezi sau i-a bagat la inchisoare

pusculita s-a mutat in Executiv

dupa un scurt stagiu la Cotroceni, Udrea gestioneaza gramezi uriase de bani in doua ministere cheie, dintre care unul se ocupa inclusiv de imaginea Romaniei

vina va cadea pe Udrea, care n-are scapare, numai daca, Doamne fereste!, Baiatul a descins deja in culise, inarmat cu un vraf de probe compromitatoare la adresa procurorilor si judecatorilor si infunda Sistemul

Astăzi, trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să anunțe verdictul în dosarul ”Gala Bute”, în care procurorii au cerut 21 de ani de pușcărie pentru Elena Udrea, acuzațiile fiind de abuz în serviciu, luare de mită și folosire de date false pentru obținerea de fonduri europene. 

Să revedem două momente ale desfășurării anchetei, fără încărcătură nervoasă și hormonală, cu detașarea cuiva neimplicat direct în poveste. 

În aprilie 2015, am scris ”De ce rămîne Elena Udrea în arest preventiv?”, articol din care selectez:

La interpelarea instanţei cu privire la faptul dacă inculpata Udrea Elena Gabriela poate fi culpabilă pentru o măsură politică a guvernului de la acea dată, reprezentantul parchetului a arătat că inculpata Udrea Elena Gabriela pe de o parte în calitate de membru al Guvernului era de acord cu măsuri de austeritate, iar pe de altă parte din bugetul ţării acorda contracte supraevaluate pentru care primea mită. Aceeaşi situaţie a apreciat că poate fi avută în vedere şi faţă de ceilalţi inculpaţi care au îndeplinit funcţii publice.”  – b1.ro

Ce legătură au măsurile politico-economice luate de guvernul din care a făcut parte Elena Udrea – şi cu care a fost de acord – cu dosarul în cauză? Faptul că a făcut parte dintr-un anumit guvern e circumstanţă agravantă? Se judecă o cauză individuală sau una colectivă? Ce înseamnă „pretinse măsuri de austeritate”? Are Justiţia căderea să judece măsurile politico-economice luate de un guvern? Şi asta nu înseamnă imixtiunea Justiţiei în politică?!?

Și momentul ”cu cătușele la ginecolog”, moment care ar fi trebuit să fie revoltător pentru orice femeie care a fost vreodată în cabinetul unui asemenea specialist, chiar şi numai pentru banalul control anual sau la 6 luni. Cine s-a bucurat atunci, a rînjit sau a zis că „aşa-i trebuie”, a dovedit o josnicie incredibilă. Există limite, iar atunci, după mine, s-a încălcat una gravă. E vorba de intimitate şi de o situaţie cel puţin neplăcută, trebuia făcută şi mai grea? În condiţiile în care se afla în arest preventiv, în condiţiile în care alţii scapă, cu circul de care nu mai pomenesc?

Doi bărbaţi mi-au spus atunci, deschizînd ei discuţia, că aşa ceva li se pare lor inacceptabil. Că dacă a furat, va stabili instanţa, să facă puşcărie, ce hotărîre se va da, să i se confişte, să plătească, dar așa ceva nu. Bărbaţi! Unii scîrbiţi de laşii care profită de imunitatea parlamentară, de leşinaţii şi de îmbolnăviţii brusc în faţa justiţiei.

Ulterior, conform comunicatului Poliţiei Capitalei, și ulterior anunţului de pe pagina EU, am aflat că nu va mai fi dusă la spital dacă refuză consultul.

Că gloata cere întotdeauna sînge și salivează la vederea lui e una. Că gradul de civilizație determină dimensiunea gloatei, și asta e tot ce s-a schimbat de mii de ani, e cu totul altceva. 

Și încă ceva. Tot astăzi va apărea partea a II-a din dezvăluirile lui Dan Andronic din serialul ”Noi suntem statul”. Ca să vedeți coincidență! Sper să fie consistente. Dacă vor fi și poze, nu se va supăra nimeni, la fel, sper. Oricum, tot noi vom plăti dacă Udrea va cîștiga la CEDO. Pentru că justiția nu se înfăptuiește și nici statul de drept nu se întrețin nici cu ură și nici cu hormoni. 

Altfel, dacă va fi condamnată și la 7-8 ani, cît prevăd gurile – complet dezinteresate, evident – Facebook-ului, fostul președinte ar fi posibil să vorbească. Mai mult decît pînă acum. 

UPDATE: A apărut, nu are poze 🙂 – ”Noi suntem statul”, partea a II-a. 

(Foto: paginadepolitica.ro)