Ministerul de Finante nu sustine cresterea economica din primul trimestru

Toata Romania s-a oprit azi pret de cateva minute siderata de datele publicate de INS. Chiar si PSD-ul, credeti-ma. In afara de Dragnea si Ponta, nu s-a bucurat nimeni. Nu va intrebati de ce?

Sa va explic.

INS a publicat azi datele semnal pentru cresterea economica pentru primul trimestru al anului 2017. Cifrele avansata, 5.7% , date brute, si 5.6%, date ajustate sezonier.

Trebuie sa recunosc ca am fost putin surprins. Ieri citeam minuta sedintei de politica monetara a BNR unde “membrii Consiliului au apreciat că datele statistice disponibile prefigurează o ușoară decelerare a creșterii PIB în trimestrul I 2017”. Asta dupa ce Comisia Europeana si FMI au spus acleasi lucru dar pe un ton mai ferm. BNR, CE si FMI au datele de la Eurostat si INS. Este ca ceva nu e in regula aici?

Astazi in Comisia de Finante, Buget… din Senat, am solicitat oficial o audiere a conducerii INS care sa lamureasca aceasta dilema. Surpriza. Desi nu avem majoritate in aceasta comisie, PSD a fost pentru. O pun pe seama faptului ca si ei vor sa afle adevarul.

Argumentele pe care ma bazez sunt:
 – veniturile fiscale mai mici in comparatie cu anul trecut
– 1 miliard de lei nerambursati din TVA de ANAF
 – fonduri europene zero
 – investitiile la minim istoric ca procent din PIB
 – importurile cresc mult mai rapid decat exporturile, asta inseamna deficit comercial in crestere si contributie negativa la cresterea economica
 – moneda nationala nu s-a depreciat.

Chiar daca acceptam ca in cresterea economica exista anumita inertie, si dupa un an foarte bun ca 2016 lucrurile nu se pot deteriora imediat, este greu de crezut ca luand in considerare argumentele de mai sus economia ar “exploda” doar pentru ca citeste programul lui Dragnea.

Suspiciunea mea, care in acest moment este doar o presupunere, este ca este nevoie de aceasta cifra sa se faca loc cresterilor salariale in 2017 pentru a nu se depasi deficitul bugetar de 3%. Dupa cum v-am spus, in acest moment cresterile salariale duc deficitul bugetar in 2017 la 4% si ar alerta Comisia Europeana.

De aceasta data sper sa se prezinte cineva, sa nu alergam dupa clarificari asa cum alergam dupa ministrul de finante.

Datele ministerului de finante, pana acum, imi dau mie dreptate. Exact ca in cazul legii salarizarii unitare.

Alegeri. Migranți sau roboți?

Într-o zi a sfîrșitului de campionat de fotbal românesc, cîștigat de Hagi și de echipa aceea pe care o antrenează, a finalei Open-ului de la Madrid, adjudecată de Halep, a congresului USR, tot Nicușor Dan președinte, amănunte aici, a celui mai mare atac cibernetic cunoscut pînă acum, a finalei Eurovision, a zilei cînd Facebook-ul românesc dă semne că se sfîrșește, se ivește în mintea mea întrebarea: 

De ce să angajezi imigranți cînd pot roboții să facă muncile respective? Și atunci, cine ne ține în loc dezvoltarea, cine împiedică progresul?!

Dacă pentru unii răspunsul e simplu, pentru progresiști va fi dificil de explicat. Nu pentru că nu ar fi public doritor de cuvinte goale, dar cum răspund la întrebarea: ce facem concret? Renunțăm la dezvoltare, și atunci, de aici, poate pleca direcția de discuții: cînd, în istorie, am mai fost doritori să lăsăm cuceririle științifice să aștepte pînă într-un viitor nedefinit, cînd pot fi puse în aplicare? De ce acum nu, pe noi nu ne deranjează această stare de fapt? De ce să mai amînăm punerea în aplicare a unei tehnologii avansate, cînd s-a mai întîmplat și de ce aceasta?

Sînt întrebări care cer răspuns concret, nu mai vedem, nu mîine și poimîine. Sînt întrebări la al căror răspuns trebuie atașați ani întregi de cercetări, simulări și grafice. Sînt întrebările timpului nostru. 

Iar dacă unii analiști interpretează victoria de ieri a CDU în landul Renania de Nord – Westfalia ca un vot pro-Merkel și o mare victorie, eu înclin să cred că este mai mult un vot negativ, anti-Schulz, challengerul special al cancelarului Merkel, venit din fruntea Parlamentului European pentru alegerile de anul acesta. 

Dar Uniunea Europeană este Germania. Este în primul rînd Germania. Germania este împotriva UE?!?

Rezultatul votului de ieri este ca și cum nemții ar alege roboți cu suflet. Este expresia confuziei și lipsei de orientare politică a populației în fața celui mai mare val imigraționist sosit vreodată pe teritoriul european. Expresia lipsei de viziune, a metodelor și modelelor pe care ar fi trebuit să le arate pînă astăzi Europa, nu numai Germania, în rezolvarea unei situații pe care ea însăși, prin vocea cancelarului în funcție, a creat-o. 

(Foto: chinadaily.com)

 

 

Iresponsabilitate crasă! Dați o șansă publicului dumneavoastră!

Notam de dimineață, după demiterea șefului FBI, James Comey, pe Facebook, că presa română nu știe (încă) cum să abordeze subiectul Trump – SUA. În curînd se vor bucura și pentru ”victoriile” Coreei de Nord. La fel cum nu știe să abordeze nici un subiect de politică externă. 

În politica externă, presa română este expresia a ce cred redactorii despre evenimente și oameni, nimeni nu dă (sau dă cu întîrziere, la categoria ”s-a mai întîmplat și”, printre sînii unei vedete și fesele alteia) atît, informația brută. 

Cum putem atunci să avem încredere pe segmentul știri interne?! Cum putem ști dacă o declarație nu a fost trunchiată, redusă la ce anume vrea să scoată în evidență redactorul ei? 

Și asta pentru că presa română nu are habar de schimbarea de paradigmă externă ce se petrece acum în lume. Și nici nu vrea să știe. 

Mai este ceva ce a scăpat, din ce-am văzut eu, în totalitate presei noastre: administrația Trump acordă ajutoare în armament kurzilor din Iraq pînă la nimicirea statului islamic.

Administrația Trump a identificat dușmanii lumii libere: islamul și comunismul.

Acum puteți plînge, din lacrimi, nu din încălzire globală să se umfle apele lumii.

Mai departe, aveți postările de Facebook ale lui Paul Dragoș Aligică. Pe aceeași temă, evident. 

Care este diferenta intre (1) speculatie, (2) teoria conspiratiei si (3) analiza politica? Care este diferenta intre propaganda isterica, iresponsabila si jurnalism profesionist?

Diferenta este urmatoarea: in momentul in care – in exercitiul profesional de analist si diseminator de informatie – ai de ales intre o informatie FACTUALA si precum cea de mai jos, si pe de alta parte speculatie si propaganda, te opresti o secunda si incerci sa judeci. Mai mult, indiferent care e conspiratia zilei si care e ultima isterie indusa de mass media si la care tii personal din varii motive, ai decenta sa iti lasi publicul sa stie informatia factuala respectiva. Sa faca el ce vrea cu ea. NU o escamotezi.

Asadar, dupa toate standardele politicii externe, politica institutionalizata la Washington (intre altele bugetar-validata, nu doar declarativa) este definita in acest moment de urmatoarele:

1. SUA tocmai anunta ca aloca bugetar Ucrainei un sprijin în valoare de peste 500 de milioane de dolari

2. SUA tocmai ca anunta ca pregateste sustinerea bugetara masiva a unei campanii de contracarare a propagandei ruse in Europa.

3. SUA anunta că Rusia a ocupat ilegal teritorii aparținând Georgiei („republicile separatiste” Osetia de Sud și Abhazia).

In plus fata de cele de mai sus, SUA anuntase deja ca pentru eliminarea sancțiunilor legate de ocuparea Crimeei, peninsula trebuie returnată Ucrainei.

Aceasta sunt faptele si acesta este contextul lor. NU conteaza ce cred sau spun cei de la centrala de propaganda de la care te adapi si care iti substituie acum facultatile judecatii personale. Faptele sunt fapte. A NU prezenta publicului faptele respective si a refuza discutarea lor in context comparativ, evocand sau aplicand teorii ale conspiratiei de cea mai rudimentara forma este LIPSA DE PROFESIONISM; este, mai grav, intr-o tara ca Romania, IRESPONSABILITATE CRASA.

Nu ma intereseaza cu cine tii, sau ca analist si jurnalist fiind, ai ajuns sa te comporti ca un microbist fata de fenomenele pe care se presupune ca le analizezi si prezinti publicului. A prezenta faptele este obligatia ta minimala. Ca apoi vrei sa le sucesti si interpretezi, e OK. Dar prezinta faptele. Macar atat.

PS: E o chestiune elementara in analiza politica. Elementara, elementara, dar se pare ca e bine sa o reamintim colegilor analisti, aflati in pericol de malpraxis pe baza continua:

Linia politica de facto a unui Stat este reflectata si poate fi cel mai clar determinata in bugetul acesteia. E ca la orice organizatie. Structura alocarii resurselor vorbeste cel mai bine despre prioritati, directii si factorii cheie.

Este bugetul o reflectare perfecta a realitatii politic-strategice? NU. Dar este cel mai apropiat si realist proxi posibil.

Asadar, cand ai de analizat speculatie privind linia politica a unui Stat, cand vrei sa verifici directia si trendurile in decizia sa colectiva, unde te duci? La buget. Evident ca mai sunt si alte nenumarate elemente. Dar un analist bun asta face. NU se apuca sa speculeze pana nu verifica:

„Ia sa vad ma, isi zice el sau ea, teza asta cu linia asta politica fata de NATO sau X sau Y, se verifica sau nu in buget? Si daca nu se verifica nu inseamna neaparat ca nu e reala. Poate ca se va intampla. Dar momentan nu are baza institutionalizata. E un semnal clar ca trebuie sa fiu mai temperat in a face afirmatii”.

Cand un stat de interes anunta ca a trecut bugetul sau un set de amendamente la buget, este prilejul unei radiografii, a unei confruntari empirice. Profesionistii acolo se uita. Asta e diferenta intre a fi profesionist si a NU fi. Si asta NU are nici cea mai mica legatura cu partipriurile ideologice. E o chestiune elementara. Comunistii isi instruiau mai bine analistii. Asta e.

Dati-le, domnilor si doamnelor formatori de opinie si jurnalisti, o sansa cititorilor si publicului dv. Atat vi se cere: sa le dati o sansa sa-si formeze o opinie cu mintea lor.

Sunt oameni care lucreaza din greu, au o familie, au zeci de obligatii. Depind de voi ca sa inteleaga lumea asta din jur, ca cetateni, ca persoane private. Dedica 10 minute – poate 20 pe zi – sa se informeze. Vor in mod onest sa fie informati. Va acorda increderea. In diviziunea muncii, voi veniti cu partea de informare. Si voi ce le oferiti? Nici macar faptele. Ati ajuns sa purtati bataliile politice si ideologice ale altora, de pe alte meleaguri, pe seama publicului vostru. Va bateti joc de el si de voi insiva.

Asta apropos de postarea mea anterioara relativa la modul iresponsabil in care acoperiti segmentul extern. Dati oamenilor o sansa sa isi faca o opinie. Ceea ce faceti nu este onest, nu este profesionist. A escamota fapte, a substitui opinii si sabloane propagandistice, narative si meme, prezentarii realitatii factuale NU ajuta nimanui.

Nu asa se lupta impotriva Rusiei. Nu asa se apara UE sau proiectul comun occidental. Nu asa se apara Romania. De pilda, cui credeti ca ajuta escamotarea si minimizarea deciziilor Congresului American?! Credeti ca substituind faptele cu meme si linii propagandistice si teorii ale conspiratiei ajutati cauza comuna? Nu.

Duceti o lupta, v-ati aventurat pe o cale mimetica si iresponsabila care nu e a interesului tarii, a cititorilor vostri, a insasi profesiuniii dv. Nu conteaza partipriurile ideologice. Puteti crede ce vreti. Dar dati-le oamenilor astia de buna credinta o sansa si prezentati-le minimal faptele. Atat. Dupa aceea interpretati-le cum vreti, cum vedeti la TV sau cum vi se nazare. Dar dati-le macar o sansa sa gandesca liber. Atat: o sansa.

Apropos de linia de comentarii anterioare- si cu asta inchei: O sa ma intrebati, bine dar de ce nu faceti ceva in publicistica romaneasca? V-ati retras pe facebook. Dar de ce nu puneti pe picioare ceva alternativ? Unde sa angajati oameni care stiu sa verifice un buget, stiu sa discrimineze propaganda si naratiunea si sa identifice faptele etc etc etc..

Asa cum v-am spus, am incercat si incerc. Astept de mai bine de un an ca o platforma alternativa se fie pusa pe picioare si m-am angajat pro-bono cu drept de exclusivitate acelui proiect ipotetic.

Unde e projectul acum? In ce faza este? Habar nu am. Daca as fi exilat pe luna, probabil tot as mai primi din cand in cand mesaje de la baza: „D-le Aligica, mai aveti conserve? Cum e vremea la tine?!”

SUA – nu UE, pentru ca acolo pana la proba contrarie e ca si cum n-ar fi – va angaja acum sume mari in contracararea propagandei ruse. Ar fi fost momentul. Ce fac partenerii din Romania? Nu stiu. Poate ca fac. Dar pentru mine, ca partas al taraseniei, este un mister ce se intampla dincolo. Deci nu stiu ce sa va spun…

Realitatea este insa asta prieteni: Actualul echilibru in peisajul mediatic romanesc este satisfacator pentru toate partile din peisaj. Nu conteaza subfolosirea odioasa a talentului jurnalistic si publicistic in Romania – pur si simplu alungat si marginalizat – nu conteaza incapacitatea structurala ce se genereaza in tara in ceea ce priveste resursa umana si intelectuala in noul tip de razboi informational si ideologic. NU conteaza. Actualul echilibru in peisajul mediatic romanesc este satisfacator pentru toate partile acum in peisaj. Asta e tot.

Un pas înainte, doi înapoi

Președintele american Donald Trump l-a concediat pe șeful FBI, James Comey, ”effective immediately”. Asta înseamnă o premieră pentru istoria americană, dacă ținem cont de precedenta singura concediere, a lui William Session, în 1993, de către președintele Bill Clinton, dar numai după refuzul de a părăsi postul. 

Numit în 2013 de către Barack Obama, pentru 10 ani, șeful FBI va rămîne cunoscut pentru jocul la două capete pe care a încercat sistematic să-l facă, forțat probabil de realitatea care dădea altceva decît în mintea progresiștilor. Astfel s-a ajuns ca și Hillary Clinton să-l acuze de deschiderea unei noi anchete privind emailurile sale, cu mai puțin de două săptămîni înainte de scrutin, la 28 octombrie 2016. 

O victimă a establishmentului, nu altceva! Ăsta va fi coridorul de atac al progresiștilor. 

Alegerea președintelui Trump și implicit, toate mișcările generate de aceasta, inclusiv șutul în dos dat lui Comey, ne-ar putea da speranțe și nouă. Dar chiar dacă pînă la alegerile prezidențiale se va găsi acel candidat cu adevărat de dreapta, și în eventualitatea unui cîștig, dacă ne uităm la ultimii aproape 28 de ani, tot ce vedem este un pas înainte, doi înapoi. De fiecare dată cînd am ales candidatul dreptei a urmat, fără discuție, perioada de renegare nu numai a persoanei, ci a tot ce a făcut. Tot ce s-a realizat trebuie aruncat la gunoi, nu numai cu copilul din copaie, dar chiar cu odaia. 

Pînă cînd votanții PSD nu vor avea ce vota, altceva decît acest partid toxic doctrinar și lipsit de oameni capabili și credibili, pînă cînd nu li se va oferi șansa unei construcții care să-i reprezinte și pînă cînd nu îi vom învăța că există lume și după PSD, vom rămîne cantonați în jocul dezastruos un pas înainte, doi pași înapoi. 

În timp ce lumea va merge mai departe. 

 

Udrea nu, Dragnea nu. Despre cine vorbim?!

Întrebări pentru incoruptibilii de zilele din urmă:

1) Udrea are hotărîre judecătorească definitivă? 

Nu? Și atunci cum scapă? Deci, nu. Udrea nu scapă cu legea grațierii. Cum să fie cineva grațiat dacă NU are hotărîre definitivă de condamnare?! Să fie iertat de ceva despre care nu se știe sigur că ar fi comis sau nu?!

Se grațiază pedeapsa, nu fapta. 

2) Dragnea este condamnat pe legea 78/2000. Legea respectivă este exclusă de la grațiere. Deci, nu. 

Abuzul în serviciu trebuie pus în acord cu hotărîrea CCR. 

Deci? 

Conform art. 1 din Legea nr. 546/2002: “Grațierea este măsura de clemență ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanță ori în comutarea acesteia în una mai ușoară”. – wikipedia

Cel mai grav îmi pare faptul că președintele nu a fost în stare să articuleze o discuție pe tema grațierii (și nici altele), dezamorsînd astfel conflictul. Nu mai zic despre implicarea inițială, cînd situîndu-se de partea protestatarilor, și-a anulat funcția de mediator. 

Calde, fierbinți mulțumiri presei, care nu a explicat, ci numai amplificat subiectul, discutînd zi de zi, 24/7, despre și mai ales pe lîngă subiect. 

PS: Vă spun de la începutul nebuniei ce și cum, dar voi nu și nu! 

Ați organizat proteste frumoase, ați dovedit capacitate de reacție, ați arătat că sînteți o forță civică. Neinstruită, dar forță. Pentru asta meritați felicitări sincere. 

Pentru toți golanii care înjură în dreapta și-n stînga complet aiurea, sictir! 

De ce stînga vrea să obțină lucruri numai prin manipulare și minciună?

Ne văităm adesea că partidele politice actuale sînt formate din foști comuniști și securiști, de rang II și III, că sînt corupte și imposibil de adecvat la momentul zilei, că trebuie ”să facem ceva”. 

Și dacă tot au văzut că poporul tînăr, educat, frumos și cinstit ”vrea ceva”, dar nici el nu știe ce, ei au făcut. Ei, frumoșii și mai mult sau mai puțin tinerii din USR. Partid ale cărui rezultate răsunătoare vor fi scrise cu litere de aur în cartea de onoare a patriei. 

Dar dacă la formarea și dezvoltarea celor vechi nu am putut participa, măcar la astea care apar ca ciupercile după ploaie să fim foarte atenți. 

Ia, de pildă, tînăra speranță a învățămîntului românesc, care omite să spună dintru început ce era mai important. Că este profesor suplinitor. Ce aflăm astăzi de la Ana Maria Itoafă? Iacătă! 

Acum sigur, ar trebui să organizăm un referendum de demitere a Gabrielei Firea numai pentru că a lăsat fata asta trei sau patru luni, de cînd s-a luat de ea, și a ”dat-o afară” tocmai acum. 

Ah, sigur! Ni se va spune că învățămîntul nu are a face cu politica. Și așa și este, numai că există un ministru de profil? Există! Sînt școlile în subordinea primăriei? Sînt! Și se vor mai spune multe de către oameni interesați, interesați chiar numai să creadă că viitorul e frumos și sună bine. 

Trimiteți-i aici, nu vă obosiți cu evidentul care țipă. 

(Foto: libertatea.ro)

Vendetta românească

Vineri seară, un prieten de Facebook postează:

Aurelian Popa: Badea si Ciuvica intr-un glas: nu vrem gratiere ca sa nu scape de puscarie oamenii lui base’.
facepalm.
#politichie

L-am întrebat dacă este adevărat, dacă oamenii aceia chiar asta spun, a confirmat.

Aici am ajuns. La același nivel cu Antena 3. Cred că l-ar lăsa și pe dom’ profesor să zacă în pușcărie, numai să o vadă pe Elena luată. Asta este marea miză. 

Atîta ură a atras femeia asta asupra ei încît nimeni nu mai stă să vadă ce este în dosarele pe care le are. La fel cum la fel de multă ură, bazată pe mult circulatele ”e bețiv, agresiv și violent, lasă că știm noi” din 2009 începînd, a strîns și președintele Băsescu. 

A vrea să faci dreptate cu ură nu e justiție, e răzbunare. 

Răzbunare la care se lucrează cu spor, din moment ce au ajuns, astăzi, foști susținători înfocați să se lepede ca de satana. 

Explicabil, de altfel. Unii prin propria existență, pusă la grea încercare și în balans cu principiile, la care se poate renunța ușor, de către unii. Alții, nefăcînd și neținînd decît cu cei cu care au fost tot timpul și pe care i-au promovat. 

Cei din urmă ar trebui ascultați, sînt oameni loiali unuia și altuia, dar sînt loiali. Ori loialitatea, ultima dată cînd m-am uitat în dicționar, era o virtute, nu un defect. 

Dar cum să ajungi la atîta nivel de ură încît să fii de acord cu, pînă mai ieri, dușmanii cei mai aprigi? Ce este ura?

Ura este un sentiment atît de puternic încît poate întuneca complet rațiunea. Ura este cea care nu-ți mai permite să discerni binele de rău. Ura stă, de altfel, la baza vendettei italiene. Acolo unde toți membrii unei familii trebuie exterminați. 

Mafia, da. Sună cunoscut, nu? Și la fel ca și la italieni, unde operațiunea Mani Pulite a sfîrșit trist și brusc, nici la noi nu va avea altă soartă. Alegerile au demonstat, oamenii sînt interesați de altceva. De ziua de mîine, de ziua de azi, de învățămînt, sănătate, transporturi, industrie, agricultură, comerț, turism. Anticorupția trebuie să existe, dar ca un segment ajutător al mersului societății, nu ca unul principal, nu ca miza vieții. Cînd este miză, nu mai este justiție și ajungem la situația italienilor din anii 90 și a noastră acum. 

Și de asta, printre altele, cîștigă alegerile un partid ca PSD. Care, împreună cu ALDE, dau măsura incompetenței, a prostiei crase de-a dreptul în ce privește gestionarea unei țări. Cînd vii la putere numai ca să-i scapi pe ai tăi, rezultatul nu poate fi altul.

Dar asta, proasta gestionare a țării, nu se discută. Se discută numai despre anticorupție, de parcă păcatul n-ar exista în natura umană. De parcă iertarea nu ar exista în creștinism. Și de parcă toți am fi oameni noi. 

Wait, wait, oameni noi? Exact, avem. Stînga românească, cea de rit nou, anticoruptă pentru că nu a avut ocazia să fie coruptă, este în ascensiune. 

Și așa ajungem iar la principii. Care pentru noi, dreapta, nu își găsesc întruparea în nimeni din politica românească de acum. Fără un vehicul politic care să le susțină, fără oameni, sîntem condamnați, vrem – nu vrem, partea bună, să luptăm pe meterezele anticorupției. Adică de nici o parte a spectrului politic. 

Precizare: Pentru că am fost întrebată de ce îl apăr pe Băsescu. Nu îl apăr, nu îl cunosc, nu am vorbit vreodată și nu am nici un motiv personal ca să îi iau apărarea președintelui Băsescu. Reacția mea este generată atît de manifestările de ură sesizate fără drept de apel la alții, cît și de încercarea de a afla dacă nu cumva spune ceva bun, transformat automat în ceva rău, prin trunchiere sau preluare tendențioasă. Dacă nu cumva are dreptate. Niciodată nu știi cu adevărat ce-a spus, dacă nu asculți. 

Pentru că eu consider că este păcat să nu beneficiem de experiența de zece ani ca președinte a lui Băsescu. Și pentru că atunci cînd a fost președinte, și-a îndeplinit mandatul așa cum a promis. 

Mostră de ”glumă” din spațiul public. Sau de încredere în justiție. Sînt, cred, sute așa: 

Asta nu e glumă. 

Cît despre americani, pînă acum stăm bine:

Întăriţi-vă instituţiile şi societatea. O Românie puternică, sănătoasă, democratică, prosperă este una în care lupta anticorupţie nu este un instrument pentru a vă bate unii cu alţii, ci este de fapt despre a face societatea să funcţioneze mai bine pentru cetăţeni. Având acestea, România devine un aliat mai bun şi un contributor mai bun. În al doilea rând, cred că trebuie să vă gândiţi înainte care este problema pe care trebuie să o rezolvaţi şi cum contribuiţi la asta. Deci sunt două lucruri: îndreptaţi-vă instituţiile şi fiţi problem-solvers (rezolvatori de probleme) – Kurt Volker, fost ambasador SUA la NATO

PSD a alocat 2% din PIB pentru NATO, ceea ce a atras laudele americanilor, în plus vorbește despre achiziționarea de rachete Patriot. 

PS: Pînă acum, aripa Macovei conduce, să zicem. 1 – 0. 

PPS: După Hotnews, nici 1000 de persoane nu au fost la protestul de aseară. 

 

Să trăiți bine! Din recuperări!

A fost odată un popor atît de anticorupt, că a reușit să creeze ce nici Dumnezeu nu a putut: statul anticorupt.

Și unde e acum? A dispărut, îi lipseau cele necesare traiului zilnic, se ocupa numai cu anticorupția.

Asta va fi peste veacuri istoria poporului român, după anticoruptibilii zilelor noastre. Nimic nu va mai rămîne. Decît un superb monument în paragină, monumentul victoriei împotriva corupției. La dezvelirea căruia vor mai apuca să asiste cei cu provizii prin cămări, mîncare și medicamente. Calmante și neuroleptice. 

Iar dacă am să aud un singur om văitîndu-se că nu găsește medicamente pentru cancer, am să-i aduc aminte că pentru asta nu a ieșit nimeni. Dar chiar nimeni. Să vindece anticorupția tot, ăsta va fi răspunsul meu, dacă pe voi nu vă doare.

Nu, nu va ploua cu bani din recuperari, n-aveți grijă. Aveți satisfacția să o vedeți pe cum îi ziceți la pîrnaie. Atît. Asta vreți, dar nu recunoasteți. Trăim și vedem.

Unde au fost reprezentanții opoziției, doi membri PNL? De ce nu au fost la votul din comisie, ieri? E tot ce mă interesează. Restul nu e nou. Din ce văgăună a minții a vorbit omul care îndeplinește funcția de președinte al țării?

Deocamdată, fiind în comisie, nu o să mă exprim, dar sunt neplăcut surprins, ca să zic totuși ceva despre evoluția din comisie.

Dar lăsați, nu e nevoie, nu vă mai deranjăm!

Acum era bine să-și fi terminat și comisia aceea parlamentară cercetările, și să declare președinția lui Băsescu cum vrea ea, ilegală, bănuiesc, ca situația e coaptă. Scăpăm de el într-o secundă, ca și cum nu ar fi fost. Exact ce se dorește. 
Sigur, posibil să rămînem și fără DNA, dacă cercetările se extind și la primul mandat, dar ce mai conteaza?!
Asta vor, asta se pare ca obțin. Și încă foarte ușor.

De unde știu? De aici, printre alții. Unul din puținii curajoși care a spus-o pe față, specialist sau expert sau cum se prezintă social-media. 

Ăștia aflați acum la guvernare sînt un monument al incompetenței. Merită pisați zi și noapte pentru toate subiectele pe care le dau de gard. Nu numai pentru unul, și acela obsesiv, și acela posibil degeaba. 

Și trebuie, deja este imperativ, să ne organizăm pentru alegerile următoare. Și insist pentru că ocupați fiind cu anticorupția, s-ar putea să ne scape acest amănunt. 

(Foto: amusingplanet.com)

Sa pleci sau sa ramai?

Sa pleci sau sa nu pleci din Romania nu poate fi o tema de discutie publica pentru ca e o decizie care tine de sfera privata; adica acolo unde hotarasti la ce facultate sa mergi si pe cine sa iubesti.

Realitatea socio-politica din Romania nu-ti impune nimic. Ea este ce este. Nu-ti place, pleci! Nu te opreste nimeni. Intr-o lume libera decizia de a pleca dintr-un loc intr-altul apartine exclusiv individului. Si este o decizie grea. Unii au nevoie de discursuri motivationale, de fraze apocaliptice, de justificari interminabile. Mi-a povestit cineva care a stat un an in Canada ( si care nu ar fi vrut sa se intoarca in tara) ca romanii se tem de vestile bune din tara si ca sunt avizi de cele rele. Pentru ca au, evident, nevoie sa-si justifice decizia. Cred ca sunt romani carora le e mai bine in Scandinavia, altora in America, si, evident, altora in Romania. Decizia de a pleca din tara poate avea valoare destinala, si nu e de mirare ca avem nevoie de tot felul de tertipuri pentru a o face mai usoara. Cand tema devine publica, valoarea ei e nula pentru individ, ajunge in zona subiectelor de genul: toti politicienii sunt niste hoti, toate femeile sunt curve, iar Romania e o tara de cacat. Nu cred sa existe un indicator mai exact al provincialismului nostru! Sa pleci sau sa nu pleci din tara tine exclusiv de context personal. Restul e suspect.

Acum cativa ani am avut in terapie un pacient venit dintr-o alta tara, mai buna decat a nostra, dintr-o familie cu o istorie coplesitoare, cu renume, extrem de bogata si de influenta. Ar fi putut sa se stabileasca in orice tara din lume. Alegerea lui a fost totusi Romania. Romanii i-au sarit in cap: „ce cauti in tara asta de cacat? noi ne-am nascut aici, tu nu. De ce stai aici? ” Tot asa si iar asa, pana cand omul a inceput sa se intrebe daca nu cumva are el o problema. Ba chiar a inceput el insusi sa preia aceasta retorica.

Miza acestei discutii nu e data de conditiile obiective ale acestei tari, ci de psihologia poporului roman.
Mi-e greu sa inteleg fermitatea unora intr-o problema ca asta.

(Foto: avclub.com)

Cancerul comunist

Acum 28 de ani sărbătoream ultimul 1 mai comunist. Din runda trecută, nu se știe niciodată. 

Ce a mai rămas din el de îl sărbătorim și astăzi? De ce nu vrem să aruncăm la coș și acest printre puținele lucruri care ne mai leagă de atunci? De un atunci mai sumbru decît își poate închipui cineva care nu a trăit oroarea. De ce nu avem curajul să ne debarasăm de vestigii comuniste care știm prea bine ce aduc, de ce mai dorim fantome printre noi? 

Pentru că nu avem curaj. Știu, acu îmi vor sări în cap toți participanții la mișcarea #rezist, care își închipuie că au realizat ceva. Deși legile împotriva cărora s-au ridicat se votează, deși guvernul Grindeanu rezistă el. 

Nu sînt un model de curaj. Sînt un om obișnuit. Dar care, înainte de 1989, a trecut printr-o tragedie. Mi-a murit mama, la 14 ani ai mei. De cancer. 

Înainte să se sfîrșească – s-a întîmplat cîteva zeci de minute mai tîrziu – la Spitalul Carol Davila, dădea semne că se sufocă. Una din asistente o întreabă pe alta dacă să aducă oxigen. Și răspunsul este: ”nu vezi că moare, la ce-i mai trebuie?”

Eram acolo și am auzit-o. Și pentru că se depărta, și de furie, am fost nevoită să urlu. ”Adu-i oxigen sau te ia mama dracului!”. Atît am putut să rostesc, înșurubată cu picioarele în cimentul rece al sălii de reanimare. A venit oxigenul imediat, în citeva secunde. Nimeni nu a mai rostit o vorbă.  

L-am speriat îngrozitor pe tata, care mă trăgea de mînecă: ”Nu țipa, e reanimare aici! E spital!” M-am întors și i-am zis: ”Nu voia să-i aducă oxigen. Noroc că am auzit-o.”

Cu oxigen, mama a mai apucat să spună, întrebată de mine dacă mai știe cine sînt: fata mea. Și m-au luat de acolo. 

Au trecut 28 de ani aproape de la momentul căderii acelui regim odios. Astăzi sărbătorim 1 Mai, nu știm de ce. Dar știm că pentru bolnavii de cancer nu mai sînt medicamente. Și nici nu știm cînd vor fi. Nici pentru vindecarea posibilă, nici pentru ameliorarea răului. 

Și vă întreb: cum mama dracului acceptați asta? Cum, nu știți că în nici o  țară fostă comunistă nu se mai întîmplă așa ceva de mult? Cum puteți să stați și să vă chinuiți lîngă ai voștri, rude sau prieteni, știind că ESTE ABSOLUT ANORMAL ce se întîmplă? Că este CRIMINAL ce se întîmplă? Cum puteți să nu-i dați în judecată? Cum puteți să acceptați  în tăcere situația asta, în timp ce țara sărbătorește blestematul de 1 Mai? 

Cum? Cum pot colegii voștri, ai celor de protest, să se relaxeze*, cînd situația a ajuns atît de dramatică? Nu vă strînge, nu vă face mai mici, nu vă oripilează gîndul că nu puteți să-i ajutați pe ai voștri, de la copii la oameni în vîrstă, care nu mai au acum nici o șansă? Cum nu vă revoltă o  situație inacceptabilă, cum? 

Cum? Cum nu v-ați gîndit să-i dați în judecată? Să-i acuzați de abuz în serviciu, comis prin nerespectarea articolului 34 din Constituția României? 

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

Ce măsuri au luat? Cum asigură sănătătea publică? Și, mai ales, cum este cu ocrotirea sănătății, dacă pînă acum tot ce au făcut a fost să o submineze? Căci ce altceva înseamnă micșorarea prețului la anumite medicamente, dacă nu dispariția lor de pe piață? Ce poate să însemne dreptul acordat oricărei farmacii de a deveni o verigă în lanțul de distribuție medicamente destinate exportului? Cum să mai vîndă cineva la prețul stabilit de ei, dacă poate exporta pe bani buni?! Da, este o practică imorală, dar este legală. 

Cum mama dracului puteți să vă zbateți să faceți rost de medicamente din alte părți, cu bani grei, și să nu le cereți socoteală ăstora? Cum credeți că procedează ei cînd au pe cineva bolnav?! Ce credeți că sînt în stare să facă cînd au pe cineva bolnav?! Și noi nu putem să ne ajutăm oamenii pe care îi iubim, cu legea în mînă?!? 

Cînd ne vom revolta pentru lucrurile de lîngă noi, pentru cele care ne afectează, pentru cele care ne dor, abia atunci vom deveni credibili. Cînd nu vom mai face cenaclu din manifestații, atunci vom avea succes. Cînd noua stîngă nu va mai încerca să paraziteze protestele. Cînd noi ne vom fi săturat. 

 

PS: *Picnic, nu revoltă.