Răzbunarea

Răzbunarea împotriva familiei nenumitului fost președinte pare a fi din ce în ce mai vizibilă. 

Mircea Băsescu rămîne în închisoare, deși a îndeplinit fracția obiectivă obligatorie și a avut un comportament corespunzător, participînd la activitățile desfășurate în penitenciar, zice el. Cu toate astea, Tribunalul Constanța a acceptat cererea DNA de a continua detenția, justificînd cererea prin faptul că nu sînt îndeplinite criteriile subiective, adică nu a dat suficiente dovezi de îndreptare. 

Și n-a scris nici măcar o carte! Adaug eu. 

Ieri, după pronunțarea sentinței în cazul Gala Bute, reacțiile pe Facebook au fost, unele, puține, cam acestea:

Jules Ionescu

Acum, că s-a mai lămurit afacerea Udreyfuss, aștept cu interes evoluțiile din dosarele Microsoft, EADS, PETROM, Kazmunai-Rompetrol, Lukoil.

Ionuț Popescu, fost ministru:

Mituitorul, fără să fie flagrant, fără să fi cooperat cu procurorii în momentul mituirii (nu mai discutăm că proba mituirii e doar declarația mituitorului), nu este condamnat și sentința este să primească mita înapoi…

Ceea ce poate ridica de acum încolo, pentru cei cărora le pasă, problema mituirii. Cum adică, vreau să mă îmbogățesc, dau o șpagă care nu e șpagă, denunț și pe urmă cer banii care nici nu erau ai mei și nici nu erau deloc? 

Mihaela Iacob:

Nu numai ca nu e asa, dar exista proba video, prezentata in proces, cu denuntatoarea Topoliceanu care îi arata biletele scrise (ca sa nu poata fi inregistrata audio), in care i se spunea ce sa declare ca sa scape de puscarie. Sa dea vina pe Udrea.
N-a dat si a primit cu executare. Aia a luat cu suspendare.
In plus, toti denuntatorii erau inculpati in dosar. Spuneau orice ca sa scape. Iar mituitorul a spus ca NU erau banii pentru ea.
Secretarul de stat Nastasia, cel pt care mituitorul a spus ca era spaga, a fost bugetar toata viata. Are un hotel in Busteni si o stana in varful muntelui, care are curent electric! Asa bani are din leafa!

Lumea o vrea, deși nu declară, linșată în piața publică. Spectacolul la care ar asista extrem de mulți anticoruptibili de astăzi nu diferă cu nimic de obiceiurile barbare ale Evului Mediu și înainte de el. Udrea, în loc să fie lăsată să se scufunde în insignifiant, trebuie sacrificată. Și pentru că se încăpățînează să nu aibă un comportament corespunzător, adică să se dea singură mulțimii dezlănțuite și cu balele curgînd, va plăti. Ura pentru că a fost acolo, la guvernare, ura pentru apropierea de nenumit, ura pentru că a fost pur și simplu, pentru că a existat, cere sînge. 

Astăzi, a venit evaluarea făcută de ministrul Justiției, Tudorel Toader, șefei DNA și procurorului general. Cu trei ore înainte, am scris pe Facbook:

Kovesi nu va pleca de pe funcție, nu e atât de prost nici PSD, nici Iohannis, încît s-o transforme în contracandidat în 2019.
Își va sfîrși cariera în obscuritatea Bruxelles-ului, poate, ca și Di Pietro, procurorul Mani Pulite din Italia.

Bun, poate nu în obscuritate, avînd în vedere că se pregătește contrucția instituției procurorului european. 

Acum după toate cele aflate, că a făcut toate nefăcutele din lume, dar e totuși păstrată în funcție, în locul ei, eu îmi dădeam demisia. Știu, Ambasada SUA, Bruxelles-ul, dar cu toate astea, și pentru ca albul să fie alb și negrul negru, îmi dădeam demisia. Nmai că eu sînt altfel. De capul meu și nu suport să-mi fac obligații. Și cu un curaj nebun cîteodată. 

Pentru că ce va urma de acum încolo va fi un sport cu sute de mii de susținători. Fotbal cu mingi portocalii.

Și se va alege praful de justiție, de cei buni la un loc și cei răi în altul, toate vor fi amestecate. Astfel încît discernămîntul să acționeze mult mai dificil iar manipularea mult mai ușor. 

Nu înțelegeți despre ce sport vorbesc? Recitiți titlul. 

PS: După ce au făcut praf cuvîntul ”loialitate”, bătîndu-și joc de el într-un mod în care numai socialiștii știu să manipuleze limbajul, acum problema anticorupțibililor de tip nou, proaspăt veniți în club, sînt toți cei care nu se aliniază indicațiilor prețioase de a huidui la cerere și a rîde tîmp la comandă. 

I couldn’t care less de familia Băsescu & rude/prieteni, eu discut ce se întîmplă în justiție. Asta mă interesează. Că i-ați ales ca țintă pe aceia și pe apropiații lor, asta e problema voastră și a alor voștri. Aici nu e vorba despre nume, e despre mult mai mult. 

(Foto: blogs.arynews.tv)

 

 

 

Avortul. Puțină istorie

”Ceaușescu și comunismul au interzis avorturile, vrei să ne întoarcem în epocă?” 

Este fraza cu care feministele de la noi speră că pot să-ți închidă gura. Motiv pentru care este momentul să le învățăm, dacă vor să învețe ceva, pe ele și altă lume, cîte ceva din istoria avortului.

În toată istoria comunismului, avortul nu numai că a fost permis, dar a fost promovat asiduu. 

Primul stat care a legiferat avortul a fost URSS, în 1920. Lenin împreună cu bolșevicii săi au fost cei care au înălțat la rang de drept al omului dreptul femeii la avort. 

Mai precis, acest ”drept” era vital pentru implementarea Manifestului Comunist. Marxiștii erau foarte mândri de eliberarea femeii de sub regulile aspre ale familiei, soțului, copiilor și rudelor. Femeia nu mai aparținea (în sensul de apartenență) nimănui, așadar aparținea societății și partidului. Cel care o eliberase, normal. 

Femeia devenea astfel un bun al tuturor. 

Conform marxiștilor, fetusul devenea o persoană atunci cînd era văzut așa de către cineva considerat a avea o înțelepciune înaltă. Iar umanitatea copilului stătea exclusiv la mîna mamei, care îl putea vedea ca uman sau nu, prin prisma relațiilor sociale pe care aceasta le avea. Pentru că Marx spusese că ”Progresul social poate fi măsurat în funcție de cît de sus poate ajunge femeia.” Iar viziunea marxistă asupra personalității și umanității era deteminată de condiții externe, economice, și nu de valoarea spirituală inerentă, nici măcar de cea biologică. 

Cei mai mari criminali ai istoriei își creaseră, deci, sistemul perfect de manipulare a minților celor fără apartenență familială și socială, ori a celor care le renegau, încercînd, sub pretextul eliberării femeii de ”povara” unui copil nedorit, apărut ca urmare a relaților absolut întîmplătoare și fără nici o obligație ale mamei și ale tatălui, să confere iluzia că uciderea este un act eliberator. Ceea ce dădea curs posibilității curvăsărelii oficiale, fără nici o responsabilitate sau remușcare. La milioanele de victime ale comunismului să mai adăugăm și copiii nenăscuți, așadar. 

Și pentru că au introdus pervers și extrem de periculos ideea că procesele economice, sociale și politice crează valorile morale, această interpretare este și astăzi invocată în sprijinul avortului. 

Alți criminali notorii, naziștii, au optat – cum altfel?! – selectiv pentru avort. Femeile ariane, care aparțineau statului și nu lor înșile, după concepția nazistă, trebuia să facă copii, ritmul scăzut al natalității printre acestea fiind scăzut, deci problematic. Femeile celelalte însă, erau încurajate să avorteze pe cît de mult se putea. 

Edificatoare sînt cîteva afirmații ale lui Hitler și ale lui Bormann în acest sens. 

Adolf Hitler: 

They may use contraceptives or practice abortion – the more the better. In view of the large families of the native population, it could only suit us if girls and women there had as many abortions as possible. Active trade in contraceptives ought to be actually encouraged in the Eastern territories, as we could not possibly have the slightest interest in increasing the non-Germanic population.” (Harvest of Hate, 1954, pp. 273-4)

Martin Bormann:

When girls and women in the Occupied Territories of the East have abortions, we can only be in favor of it; in any case we should not oppose it. The Fuhrer believes that we should authorize the development in a thriving trade in contraceptives. We are not interested in seeing the non-German population multiply.” (ibid, p.274)

Decretul dat în Polonia ocupată de către Comisia pentru întărirea Germandomului prevedea:

All measures which have the tendency to limit the births are to be tolerated or to be supported. Abortion in the remaining area of Poland must be declared free from punishment. The means for abortion and contraceptive means may be offered publicly without police restriction. Homosexuality [which was illegal under Polish law] is to be declared legal. The institutions and persons involved professionally in abortion practices are not to be interfered with by police.” (Secret Nazi Plans for Eastern Europe, 1961, p.171)

Același decret a fost dat pentru toate țările ocupate de naziști, cu excepția celor a căror populație era considerată a fi ariană. 

În aprilie 1943, Profesorul Erhard Wetzel, administratorul rasial al teritoriilor ocupate la est, nota:

Every propaganda means, especially the press, radio, and movies, as well as pamphlets, booklets, and lectures, must be used to instill in the Russian population the idea that it is harmful to have several children. We must emphazise the expenses that children cause, the good things that people could have had with the money spent on them. We could also hint at the dangerous effect of child-bearing on a woman’s health. Paralleling such propaganda, a large-scale campaign would be launched in favor of contraceptive devices. A contraceptive industry must be established. Neither the circulation and sale of contraceptives nor abortions must be prosecuted. It will even be necessary to open special institutions for abortion, and to train midwives and nurses for this purpose. The population will practice abortion all the more willingly if these institutions are competently operated.” (Harvest of Hate, pp.272-3)

Ce se întîmpla în cazul unei sarcini în interiorul unei populații neagreate sau chiar vînate de naziști aflăm dintr-un jurnal al unui evreu, din 1942:

„In accordance with the Order of the Security Police, births are permitted in the ghetto upon up to August 15, 1942. After this date it is forbidden to give birth to Jewish children either in the hospitals or in the homes of the pregnant women. It is pointed out, at the same time, that it is permitted to interrupt pregnancies by means of abortions. A great responsibility rests on the pregnant women. If they do not comply with this order, there is a danger that they will be executed, together with their families.” (Pinkas Shavli, 1958, p.88) 

În timpul procesului de la Nurnberg, cînd naziștii au fost judecați pentru crime împotriva umanității, promovarea avortului a fost inclusă pe listă. 

Experimentele naziste pe avortoni și copii nu le voi include în acest articol. Au fost urmarea firească, în logica nazistă, a promovării nașterilor selective și a încurajării asemenea a avorturilor. 

Cu speranța că nu-mi veți spune că naziștii au dat dovadă de o oarecare umanitate încurajînd sau impunînd avortul, scăpînd astfel copiii de un destin crunt, și că bolșevicii au eliberat femeia de povara nedreaptă a unei sarcini în condiții economice dificile, promovînd astfel promiscuitatea morală, închei aici primul articol din seria dedicată avortului. 

(Foto: timesofisrael.com)

 

 

 

Udrea – verdictul II

Astăzi se dă verdictul în dosarul Gala Bute, amînat din 13 martie. Probabil Udrea va lua între 4 și 8 ani, deși speră achitare. Dar achitare înseamnă că niște capete ar trebui să cadă, ceea ce nu se va întîmpla. 

Cine vorbește numai prostii ar trebui să știe că într-o zi nu va mai putea să o dea la întors. Mizeria de caracter se vede atît de tare la unii, că-ți vine să întorci capul, să nu vezi. 

Știu reacțiile fostului președinte și nu are scuză. Nici măcar pe aceea că mizerabili care au profitat de el dau acum cel mai tare tot în el. Trebuie să fii lipsit complet de coloană vertebrală sau îngrozitor de disperat ca să spui/scrii mizeriile acelea. 

Nu se va întîmpla nimic din categoria ”și alții vor cădea peste niște ani”. Acum, pe toată lumea o interesează acum. Acum, toată suflarea anti-coruptă a patriei respiră aer pretins curat, ieșit din diverse orificii ale ”găurii de potențial”. Și nu se prinde. Frăgezit de anumiți oameni, din diverse motive radicalizați în asemenea hal, publicul nu va ști decît tîrziu că a mai fost un caz asemenea, Mani Pulite, în Italia. Și, mai ales, cum s-a terminat. Procurorul del Pietro este, în acest moment, europarlamentar. La noi se visează la mai mult, dar cam asta e limita. 

Comentariile de la articolul din 13 martie: 

YEBA 

CEDO a devenit complet irelevant, am citit pe gardurile frenjilor că îi doare în cot, ar da bani de la ei.
Așa, nu a avut parte de un proces corect (cel mult). Dă-o dracu, ce, ea a fost corectă?!
Lui Gutău la ce i-a folosit?
Nu-l mai pomeni, râde lumea.
În altă ordine de idei, nimic n-a extras mai bine mitocănia din bărbatul român decât cazul Udrea pe FB, un test excepțional în sine și rar într-o viață de om pentru intelectuali, comentatori justițiari și tați de familie setoși de civilizație. la concurență cu damele, dealtfel. Te ia de cap ca pe Negulescu când te uiți cine vrea să facă România mare, cum era o vorbă.

LEON CEL TREAZ 
romani sunt mai putin misogini ca alti europeni daca Udrea era italianca, activa in mafie si ar fi insfacat-o bratul lung al legii, opinia publica din Germania ar fi electrocutat-o, cea din Olanda ar fi defenestrat-o, cea din Lituania ar fi inecat-o, iar cea din Suedia ar fi transat-o, dupa care opinia publica europeana i-ar fi rastignit parti din trup, incarcate in genti Hermes, de portile Bruxeluluidin fericire, in Romania, Udrea va fi condamnata la doar 4, 5, 8 sau 10 ani de puscarie

FLORINA NEGHINA 

din partea mea, poate să facă atît cît îi dă justiția. nici măcar nu ne-am apropiat la cîțiva metri vreodată, d’apăi s-o cunosc.
dar! pe ce îi dă? care sînt probele de netăgăduit?

LEON CEL TREAZ 
Exista la dosar o tona de documente si marturii care demonstreaza ca din contul Ministerului Turismului condus de Elena Udrea au evadat cca 30 de milioane de euro in intervalul 2010-2012modalitate de deturnare: contracte supraevaluatebeneficiari: firmele lui Adrian Gardean si Dragos Botoroaga.

Benefciarii returnau la minister 10 procente din suma primita

lucrarile erau facute de cele mai mute ori pe hartie

cea mai mare parte a parandaratului era varsata in conturile partidului

insulpata Elena Udrea a supravegheat aceasta schema, in perioada in care a condus Ministerul Turismului

FLORINA NEGHINA 
ok. dar există dovezi că ea a supravegheat? că are vreun amestec în tot ce spui?

LEON CEL TREAZ 
da, exista dovezi ca parandaratul de zece procente a ajuns la partid si ca Udrea a girat intreaga operatiunenu exista probe ca Udrea si-ar fi insusit sume de bani din ceea ce returnau fericitii castigatori ai licitatiilorsituatia este intr-un fel complicata deoarece, este pentru prima data, camd este devoalata schema prin care un partid este finantat cu bani deturnati de la buget

se creaza un precedent inedit, in urma caruia pot iesi la iveala dovezi despre finantarea ilegala a partidelor parlamentare sau non-parlamentare

YEBA 

Dacă toate ministerele au funcționat așa din vremea lui Năstase – și se pare că așa au funcționat – subiectul e bun de teză de doctorat, dar arată intenții străine de justiție în cazul în care nu sunt anchetați toți miniștrii cu aceeași măsură. Plus că toți neanchetații devin șantajabili.
Dacă a funcționat așa numai ministerul ăsta și anume în perioada ministeriatului Udrea, condamnarea are sens.

LEON CEL TREAZ 
schema functioneaza asa din 2008

inainte vreme, banii pentru partide veneau de la Vama si din contrabanda cu tigari

alegerile locale din 2000 si 2004, pentru postul de primar general al Capitalei, au fost castigate cu bani din contrabanda cu tigari a arabului Jamal al Atm

alegerile prezidentiale din 2004 au fost pierdute cu banii lui Omar Hayssam si ai mafiilor chineza, araba, turca, tiganeasca si kurda si castigate cu cei ai lui SO Vantu

intrarea Romaniei in NATO si UE a starpit retelele de contrabanda si i-a alungat pe arabi, turci, kurzi, tigani si chinezi sau i-a bagat la inchisoare

pusculita s-a mutat in Executiv

dupa un scurt stagiu la Cotroceni, Udrea gestioneaza gramezi uriase de bani in doua ministere cheie, dintre care unul se ocupa inclusiv de imaginea Romaniei

vina va cadea pe Udrea, care n-are scapare, numai daca, Doamne fereste!, Baiatul a descins deja in culise, inarmat cu un vraf de probe compromitatoare la adresa procurorilor si judecatorilor si infunda Sistemul

Astăzi, trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să anunțe verdictul în dosarul ”Gala Bute”, în care procurorii au cerut 21 de ani de pușcărie pentru Elena Udrea, acuzațiile fiind de abuz în serviciu, luare de mită și folosire de date false pentru obținerea de fonduri europene. 

Să revedem două momente ale desfășurării anchetei, fără încărcătură nervoasă și hormonală, cu detașarea cuiva neimplicat direct în poveste. 

În aprilie 2015, am scris ”De ce rămîne Elena Udrea în arest preventiv?”, articol din care selectez:

La interpelarea instanţei cu privire la faptul dacă inculpata Udrea Elena Gabriela poate fi culpabilă pentru o măsură politică a guvernului de la acea dată, reprezentantul parchetului a arătat că inculpata Udrea Elena Gabriela pe de o parte în calitate de membru al Guvernului era de acord cu măsuri de austeritate, iar pe de altă parte din bugetul ţării acorda contracte supraevaluate pentru care primea mită. Aceeaşi situaţie a apreciat că poate fi avută în vedere şi faţă de ceilalţi inculpaţi care au îndeplinit funcţii publice.”  – b1.ro

Ce legătură au măsurile politico-economice luate de guvernul din care a făcut parte Elena Udrea – şi cu care a fost de acord – cu dosarul în cauză? Faptul că a făcut parte dintr-un anumit guvern e circumstanţă agravantă? Se judecă o cauză individuală sau una colectivă? Ce înseamnă „pretinse măsuri de austeritate”? Are Justiţia căderea să judece măsurile politico-economice luate de un guvern? Şi asta nu înseamnă imixtiunea Justiţiei în politică?!?

Și momentul ”cu cătușele la ginecolog”, moment care ar fi trebuit să fie revoltător pentru orice femeie care a fost vreodată în cabinetul unui asemenea specialist, chiar şi numai pentru banalul control anual sau la 6 luni. Cine s-a bucurat atunci, a rînjit sau a zis că „aşa-i trebuie”, a dovedit o josnicie incredibilă. Există limite, iar atunci, după mine, s-a încălcat una gravă. E vorba de intimitate şi de o situaţie cel puţin neplăcută, trebuia făcută şi mai grea? În condiţiile în care se afla în arest preventiv, în condiţiile în care alţii scapă, cu circul de care nu mai pomenesc?

Doi bărbaţi mi-au spus atunci, deschizînd ei discuţia, că aşa ceva li se pare lor inacceptabil. Că dacă a furat, va stabili instanţa, să facă puşcărie, ce hotărîre se va da, să i se confişte, să plătească, dar așa ceva nu. Bărbaţi! Unii scîrbiţi de laşii care profită de imunitatea parlamentară, de leşinaţii şi de îmbolnăviţii brusc în faţa justiţiei.

Ulterior, conform comunicatului Poliţiei Capitalei, și ulterior anunţului de pe pagina EU, am aflat că nu va mai fi dusă la spital dacă refuză consultul.

Că gloata cere întotdeauna sînge și salivează la vederea lui e una. Că gradul de civilizație determină dimensiunea gloatei, și asta e tot ce s-a schimbat de mii de ani, e cu totul altceva. 

Și încă ceva. Tot astăzi va apărea partea a II-a din dezvăluirile lui Dan Andronic din serialul ”Noi suntem statul”. Ca să vedeți coincidență! Sper să fie consistente. Dacă vor fi și poze, nu se va supăra nimeni, la fel, sper. Oricum, tot noi vom plăti dacă Udrea va cîștiga la CEDO. Pentru că justiția nu se înfăptuiește și nici statul de drept nu se întrețin nici cu ură și nici cu hormoni. 

Altfel, dacă va fi condamnată și la 7-8 ani, cît prevăd gurile – complet dezinteresate, evident – Facebook-ului, fostul președinte ar fi posibil să vorbească. Mai mult decît pînă acum. 

UPDATE: A apărut, nu are poze 🙂 – ”Noi suntem statul”, partea a II-a. 

(Foto: paginadepolitica.ro)

”Fac ce vreau cu corpul meu”

Da, cu o singură condiție: să fie al tău. 

În cazul unei sarcini, dorite sau nu, NU vorbim despre corpul tău decît ca gazdă. De ce, altfel, în cazul în care sarcina este dorită, aflăm despre micuț sau micuță atîtea lucruri înduioșătoare, iar în cazul în care nu este dorită nimic? De ce sarcinile nedorite și avortul nu se popularizează la fel ca cele dorite? 

Alt subiect de discuție. Și nu, nu pentru că viața, corpul femeii ar fi exclusiv problema ei. Nu cînd e vorba despre sarcină. 

Și acum, pe foarte scurt. (Cumpăr timp! 🙂 )

Sîntem cele mai evoluate ființe de pe pămînt. Asta înseamnă că mintea bate hormonii, acolo unde bate. 😉

Ei, și pentru că avem minte, ne asumăm responsabilitatea faptelor noastre.

În privința avortului: de ce să comiți o crimă și, mai mult, de ce să obligi un doctor, a treia persoană, să o comită, cînd poți foarte bine, ființă evoluată fiind, să nu te lași pradă, ca animalele, hormonilor, și să gîndești?

Nu există contacte sexuale aiurea, pe toate gardurile, la beție, la ia să vedem cum este, la ia să-l văd și pe ăsta ce poate, nu există nici copil.
Nici crima, evident.

Mai ai și posibilitatea să te protejezi. Sigur, nu 100%. Tocmai de asta contează cu cine ai relații sexuale. În caz că, știi că ambii își asumă responsabilitatea. Că nu e un golan ocazional. Alt subiect. 

E simplu. Pentru femeile pretins educate e chiar foarte simplu. Dacă vor să priceapă. Și dacă gîndesc că nu poți fi responsabilă la locul de muncă, oricare ar fi el, și iresponsabilă cînd vine vorba despre, așa cum spui, cum țipi chiar, propriul tău organism. 

PS: orice altă tîmpenie introdusa în discuție, bărbat la cratiță, femeie la fel, cine spală, cine face curat, este exact asta: o tîmpenie de evitat discutația legată de subiectul principal.

PPS: Eu mîine merg la marș. Nu pentru Coaliția pentru Familie, nu pentru biserică, ci pentru a da o șansă la viață nenăscuților care, altfel, ar fi măcelăriți. 

(Foto: supermumpreneur.com)

Olguța e mai periculoasă decît Iordache

Nu, nu din cauză că nu știe să vorbească limbi străine. De altfel, momentul acela de distracție pe internet nu m-a prins deloc. Să faci caterincă de cum vorbește un om limba engleză și franceză cred că a fost, în cel mai bun caz, un moment de respiro al găștii vesele de internet. 

Olguța e mai periculoasă pentru că dă tuturor bugetarilor, și habar nu are nici de unde, nici unde ne va duce atîta ”generozitate”. Și nici nu o interesează. 

Școala lui Vadim iese din ea:

Guvernul isi va respecta programul de guvernare. Din cate stiu eu, PSD si ALDE au castigat alegerile in Romania, si nu Fondul Monetar International. In al doilea rand, toate estimarile care s-au facut in ceea ce priveste Romania de catre Comisia Europeana sau de catre FMI pana acum au fost gresite (…) Dati-ne voie sa ne luam dupa comisia noastra de prognoza, care nu a gresit niciodata datele, si nu dupa FMI sau CE, care au gresit de fiecare data. – hotnews.ro

No shit! Adică cei care ne împrumută bani, cei care controlează cum îi cheltuim, cei care au tot interesul să și-i vadă înapoi nu știu nimic. Mai mult, nu au știut nici pînă acum. Bine că a știut școala lui Vadim, ce ne făceam fără?!?

Că Olguța confundă instituțiile finaciare europene și mondiale cu cele al partidului pe care acum îl reprezintă e una. Că asta ne privește pe toți, inclusiv pe cei care au votat PSD, e cu totul altceva. 

Pentru că programul de guvernare, mult pomenitul program de guvernare este atît de bun că ne duce în Grecia. Pe toți. În situația Greciei. Banii de vacanțe și alte necesități stringente s-au dus deja. Vom ajunge să ne împrumutăm. Și unde, la ”proștii” ăia? 

Ocazie cu care spun:

Draci pesediști! Puțină atenție aici, că nu moare nimeni din atîta. RUSIA NU ARE BANI. Repetăm: RUSIA NU ARE BANI. Și repetăm pînă ne intră în cap, că una e să știm noi că avem proștii noștri, și altceva să afle vecinii. 

Deci, știu că e peste puterea voastră de înțelegere, dar străduiți-vă. Sînt niște schimbări care au loc acum în lume, schimbări de substanță, schimbări geopolitice, schimbări de mentalitate chiar. Nu UE ne interesează acum, ci cu NATO. Americanii, mai precis. 

De ce credeți că s-a dus Dragnea la Washington la inaugurare? Credeți că e prost și el? Ei bine, nu. Sau poate, dar are posibilitatea să învețe. 

Așadar, faceți ce știți dar nu puneți în pericol relația cu SUA. E cel mai important lucru acum și singurul pe care eu, un om de dreapta, vi-l pretind. Rușii fac ce au făcut tot timpul, mint și manipulează. Nu fiți proști, nu-i credeți! Repetăm, nu au bani. Nu de dat, nu vouă, nu fiți proști. 

Pentru că după voi, trecători, credeți sau nu, (Miorița, continuumul deal-vale, tradiții și ce mai vreți) rămîne țara asta. Și nu aveți dreptul să vă jucați cu ea. Pe acesta nu vi l-a dat nimeni, indiferent cine a cîștigat și va cîștiga alegerile, acesta nu este un drept. A mai lăsa o țară, în ce situație o fi, după voi, este o datorie.

Și dacă tot sînteți cei mai frumoși și mai buni dintre noi, arătați asta. 

Titulari și rezerve

Cioloș a plecat la Bruxelles. De ce? Degeaba. Acum, cînd nu mai are nici o funcție, călătoria este o simplă lovitură de imagine pe care încearcă să o dea. Pe cine reprezintă la Bruxelles, în ce calitate? Sînt călătorii și vizite cu rost, nu plimbări.

Cioloș are de pansat și niște răni, cele produse de partidele care s-au folosit de imaginea lui în campania electorală, iar acum l-au refuzat în încercarea de a obține o funcție în unul din ele. 

Guvernarea Cioloș, ”cea mai bună guvernare postdecembristă”, este o exagerare pe care numai anii de guvernare pesedistă o pot face cît de cît credibilă. Pentru că luată la bani mărunți, e departe de a fi așa. 

Cioloș a numit inițial în guvern oameni controversați, să ne aducem aminte de acel tînăr de la sănătate, retras rapid. Cioloș este cel care a tolerat în guvern persoane cel puțin controversate, ca Adrian Curaj, de exemplu, făcînd remanieri pe care nu le-a înțeles nimeni. Bine, nu că ar fi destinat înțelegerii limbajul folosit la UE. 

Cioloș este cel în guvernarea căruia ne-au plecat doi artiști foarte importanți de la Opera Română, în urma unui scandal atît de prost gestionat. Johan Kobborg și Alina Cojocaru și-au căutat împlinirea și desăvîrșirea profesională pe meleaguri unde lumea îi acceptă și respectă. 

Coloș, nu în ultimul rînd, este cel care a ținut neapărat ca statueta Cumințenia Pămîntului să intre în posesia statului român. Nu știm nici acum resorturile care au dus la manevra eșuată atît de lamentabil în strîngerea de fonduri. Nu se putea aranja cu proprietarii ca statueta să fie expusă periodic aici, în România? Și culmea, după colecta publică, aflăm că trebuie să plătim toți, prin bugetul de stat, pentru păstrarea ei în tezaurul României, ca imediat după să se constate că nu sînt acte legale pentru așa ceva! Iar banii celor care au donat prin telefon să le fie returnați. O scărpinătură cu mîna dreaptă la urechea stîngă mai rar așa!

În campania electorală, Cioloș a preferat să nu se înscrie în vreun partid, susținînd totuși două. Nehotărîre, deh. Între două nu te plouă, dar nici nu obții ceva. Mai curat și mai uscat, dar degeaba. 

Cînd s-a hotărît, în sfîrșit, să facă politică, Cioloș a anunțat că-și face asociație. Ca să ce? Ce să faci cu asociația cînd în politică îți trebuie partid? Să chibițezi de pe margine, să faci consultanță, să ce? Orice ar fi, bun venit printre noi, domnule Cioloș!

Cînd s-a hotărît și mai și să intre în politică, au început să se bată pe el partidele susținute în campanie. Să se bată care îl respinge primul și mai vîrtos. 

Cum PNL își continuă agonia, cu indiferent cine dintre cei propuși la conducerea partidului, USR, după zbucium mare și ininteligibile declarații ale liderului, a luat hotărîrea să-l invite înăuntru. Și să-l anunțe că va candida la șefia partidului. Nu i se dă, așadar, decît posibilitatea să candideze. 

Ce poate face Cioloș? Din păcate, nu prea multe. Un om retras, la locul lui, poate cu prea mult bun simț pentru politica mare, Cioloș nu cred că poate aduce USR un procent mai mare de alegători decît la următoarele alegeri. Într-un partid în care și așa sînt lupte subterane, Cioloș mai lipsea. 

Cioloș pe care educația și buna creștere îl vor face să tragă partidul, în eventualitatea în care ar cîștiga președinția, spre dreapta, nu va putea opri scindarea acestuia, știut fiind că partidul adună practic tot spectrul politic la un loc. 

Și degeaba se spune că sîntem în epoca post-adevăr, ce găselniță o mai fi și asta și ce-o fi însemnînd ea, Cioloș ori va continua pe linia atît de discret relevată publicului, ori pe cea indicată de la Bruxelles: seacă, rece și urmărind interese mai mult sau mai puțin știute. 

Una peste alta, Cioloș pare, mai ales cu această acceptare de către USR, după un refuz care părea categoric (și de înțeles, trebuie să adaug), omul care stă pe bancă și este introdus în teren numai cînd celelalte variante sînt epuizate. Pentru a transforma șansa în atu e nevoie de date psiho-politice pe care Cioloș nu a arătat că le are. 

Iar dacă omul e supus greșelii, apoi omului politic i se numără greșelile. Și Cioloș are deja cîteva ratări. 

PS: Ce motive pentru refuz invoca Nicușor Dan înainte de acceptare. 

Majoritatea spune că Cioloș va aduce un transfer de credibilitate și USR va crește în sondaje, va aduce un plus de profesionalism și un plus de leadership. Asta e opinia majoritară. Opinia minoritară e că el, ca imagine publică, este oarecum asociat cu PNL, a fost pe afișele PNL. Dacă intră în USR, prin brandul foarte pronunțat pe care îl are, USR devine ”partidul lui Cioloș”, că oamenii simplifică foarte mult. În plus, distanța pe care am încercat să o luăm de PNL se estompează. Mai apoi, devenind USR, simplificat, ”partidul lui Cioloș” automat ni se lipește toată Guvernarea Cioloș cu plusuri și minusuri și, în fine, există și publicul…”, a declarat Nicușor Dan. – stiripesurse.ro

(Foto: digi24.ro)

Oameni sau principii?

Am constatat în toată această perioadă zbuciumată nu numai manipulările de presă (în care trebuie – și este un imperativ, da – văzute și ascultate toate canalele media pentru o informare cît mai cuprinzătoare), crearea stării de revoltă, întreținerea ei, lipsa posibilității date celuilalt de a explica ce vrea să facă, lipsa, în ciuda declarațiilor, a principiului în toată hărmălaia. 

Ne luptăm pentru oameni și nu pentru principii. Este prima greșeală a noastră, a dreptei, și e colosală. A doua, ignorăm responsabilitatea personală și o glorificăm pe cea colectivă. 

Este de neconceput pentru dreapta, pentru orice om care se consideră de dreapta să judece în acest fel. ”DNA să vină să vă ia”, la pachet, pentru că noi știm că sînteți hoți și vreți să scăpați hoții este indubitabil o manifestare de stînga. Judecățile, și nu numai pe dreapta, dar în orice societate civilizată se fac individual, nu colectiv. 

Este drept că a căuta un om competent și cinstit în partidele acum la putere este o operațiune mai dificilă decît căutarea acului în carul cu fîn. Dar nu toți incompetenții sînt vinovați de vreo infracțiune, așa cum nu toți infractorii sînt total incompetenți. 

Glorificarea, în sensul celălalt, a unor oameni politici sau aflați în funcții de conducere trecătoare nu este decît păguboasă și în nici un caz o dovadă a atașamentului față de dreapta. Nici un om de pe planeta asta, oricît de bun și de cinstit ar fi, nu poate fi lipsit de păcat. Mai mare sau mai mic, cu implicații locale sau generale, personale sau colective, păcatul e indisolubil legat de ființa omenească. 

Este imposibil să nu fi avut pe cineva în care să aveți completă încredere pînă cînd… Pînă cînd toată acea încredere s-a spulberat, într-un incident minor sau nu. Este imposibil să nu fi fost dezamăgiți de cineva pe care îl considerați fără pată. Este imposibil să nu fi zis ”așa ceva nu se poate întîmpla”, iar acel exact ”așa” să se întîmple. 

Toți, absolut toți avem păcate. Mai mari sau mai mici, dar avem. 

Este plină istoria de asemenea momente, cu implicații mai mari sau mai mici. Și atunci de ce? De ce un om de dreapta, care știe toate aceste lucruri, mai greșește încă investind încredere nelimitată în cineva? De ce nu își ia o măsură de prevenție măcar în a evalua oamenii și de ce nu rămîne fidel celui care nu îl poate înșela niciodată, principiului? 

Principiul este cel mai bun prieten al omului de dreapta. Încercați să judecați tot ce se întîmplă prin prisma principiului și lucrurile vor sta puțin (sau mai mult) diferit. 

Principiul este cel căruia nu trebuie să-i iertăm niciodată nimic, nici să cerem scuze. Faceți-vă din principiu cel mai apropiat colaborator și nu veți greși în evaluările voastre. Principiul nu trădează niciodată. 

Conform dexonline:

PRINCÍPIU,principii,s. n.1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ◊ Loc. adv.În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. ◊ (Chim.) Principiu activ = substanță existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. ◊ Loc. adv.Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (înv.) princíp, prințíps. n., princípies. f.] – Din lat.principium,it.principio,fr.principe.

Să ne întoarcem la principii și lumea se va mai clarifica. Și bătăliile ei. Ce nu au reușit socialiștii să pervertească  pînă acum sînt principiile, și nici nu vor reuși vreodată. 

Merkel, la mijloc

Între: 

Immigration is a privilege, not a right. The safety of our citizens must always come first. – Donald J. Trump

Și:

You are the future of Europe… Have not just three but five Children. –  Recep Erdoğan

În timp ce toată floarea cea vestită a leftismului mondial deplînge ”mitocănia nazistului” de a nu reacționa (cu varianta ”a refuza să dea mîna cu”) la sugestia de a da mîna pentru poză, așa cum erau obișnuiți cu vechea administrație, 

Vor curge acuzațiile de ”mitocan nazist”, pentru că pentru stînga militantă mondială viața americanilor nu valorează absolut nimic, cum nu valorează nici a refugiaților. Valorează numai propria lor viață, care are sau nu un scop. Cînd nu are, i se dă. De la centru, este bine știut deja. Cui nu poate avea grijă de viața proprie, ori nu vrea, îi dă partidul, centrala, ong-ul sau cine se mai nimerește ce să facă ”util” cu viața lui. Și are grijă de viața lui. Leftiștii sînt, în mare și în ciuda a tot ce se spune despre ei, cea mai mare colecție de oameni care nu știu ce să facă cu viața lor, și atunci au grijă de-a altora, din lume. 

Sîntem în fața uneia din cele mai mari mistificări istorice, cînd ni se spune că stînga are grijă de toată lumea, pe cînd dreapta este ”nazistă”. Nimic mai departe de adevăr. Cum se observă, fiecare are grijă – singur sau prin proxi – de viața lui. Dar cum unii nu sînt în stare să și-o organizeze pe a lor, transferă această sarcină cui vrea și cui are interesul să-l primească. 

Revenind la cele două citate de la începutul articolului, să notăm anunțul făcut de The Telegraph, care citează un raport Pew Research Centre: ”Islam will be the largest religion in the world by  2070.”.

Că noi nu vom mai fi în viață în 2070, e una. Că civilizația trebuie să dăinuie și să ne supraviețuiască, cum se întîmplă de mii de ani, cu totul altceva. Că nimeni în afara noastră, a civilizației avansate, nu va putea ajuta Israelul să dăinuie, este iarăși un adevăr de necontestat. Islamul are în program ștergerea evreilor de pe fața pămîntului. 

Și cînd ai în față liderii celor două superputeri, cea mondială, americană, și cea europeană, germană, tu, presă, nu întrebi cancelarul Germaniei cum anume, ce planuri are pentru contracararea invaziei musulmane în Europa – începută, tolerată, încurajată inițial de Germania – ci te concentrezi strict pe ”nazistul” care ”nu a vrut” să dea mîna cu Merkel. 

Asta e, ăștia sînt oamenii acum. Așa conducători, așa electorat, așa presă. Și au mai rămas aproximativ 50 de ani. 

PS: Pentru cine dorește să vadă exact ce s-a întîmplat, conferința de presă și disconfortul produs lui Merkel de cuvintele lui Donald Trump, aici: ”We must work with Germany to DEFEAT ISIS”. 

Pentru cine e interesat de bune maniere, pian și declamațiune, nu. Are pe toate gardurile înregistarea incriminatorie pentru lipsa de civilizație și bună creștere a ”nazistului”.

(Foto: Reuters)

 

Puterea de a refuza

Cînd am scris, în ianuarie 2012, ”Sir Marean Vanghelie”, mi-au sărit în cap toți iubitorii fostului președinte, inclusiv de pe această platformă. Ba că de ce mă leg de un așa ”amănunt”, ba că președintele semnează ca primarul actele care-i vin deja întocmite, ba că cîr, ba că mîr. 

Astăzi consemnăm sărbătorirea turnătoriei, cu pompă și decorații, la cel mai înalt nivel, într-un context socio-politic mai mult decît îngrijorător, care zguduie (sau a zguduit) țara. 

Mircea Ionescu Quintus, zis și ”Seniorul”, numai pentru vîrsta pe care o are, bănuiesc (100 de ani, mîine) a fost decorat de președintele Klaus Iohannis cu ordinul ”Steaua României” în grad de ofițer, după ce mai primise o dată aceeași decorație, dar în grad de Cavaler, de la Ion Iliescu, în 2002. Da, în plină guvernare năstăsiano-iliesciană.

Și e corect ce s-a întîmplat atunci. Iliescu și-a decorat unul din cei mai constanți colaboratori, începînd  cu 1990. Dar acum? 

Președintele Iohannis chiar nu putea, cum nu a putut nici Băsescu la vremea lui, în privința lui Vanghelie, să se opună? Chiar trebuia decorat omul care a declaratNu am avut puterea să refuz Securitatea?

Adevarul este ca acum 50 de ani nu am avut puterea sa refuz din cauza anchetelor Securitatii. Am dat o multime de declaratii sub semnatura mea, fara sa deranjez pe nimeni.

Sigur că da, dar cine se îndoia de asta? Cine ar fi putut crede că ați făcut rău cuiva? Nici măcar societății, ei erau atunci la putere, cu ei se lucra. Unii, mai nebuni, au refuzat. Azi nu mai sînt, și chiar de pe atunci. Da, au plătit cu viața refuzul de a colabora cu Securitatea, indiferent dacă făceau sau nu rău cuiva. S-au împotrivit, au refuzat să facă orice pact cu diavolul. 

Ei ar merita decorați. Și de toate tipurile de lașități precum cea a lui Quintus ar trebui curățată societatea, și cu asta început, dacă tot ne dorim ceva nou și curat. Pentru că nu el personal, dar alții ca el și sprijiniți de el au pus mîna pe țara asta după decembrie ’89 și așa am ajuns astăzi aici. Cînd nu mai vezi omul din lanul de securiști. 

 

Doi ioni

Cînd încep electronii să te părăsească sau măcar să o ia razna pe niveluri energetice, e bine să te ascunzi de ochii lumii, cel puțin pînă vezi dacă se poate rezolva cu tratament. Altfel, poți spune prostii pe care să le regreți sau prostii pe care le-ai crezut toată viața.

Ionul negativ Cristoiu s-a trezit vorbind vrute și nevrute, cum îi este obiceiul.

Nucleul îl alcătuiesc persoane demult trecute de prima tinerețe, precum Mihail Șora, cel care, la o sută de ani, în loc să-și economisească timpul rămas până la Marea Trecere pentru a mai scrie o pagină sau măcar un rând, dacă se mai ocupă cu așa ceva, merge în Piață să zbiere pe post de june cu hormonii neconsumați. – stiripesurse.ro

No shit! Așa, și cine e curios să știe ce crede tatăl găinilor care nasc pui vii despre proteste? Cine îi dă dreptul lui Cristoiu să spună ce să facă un om cu viața lui? Cît de mare să-ți fie nesimțirea ca să judeci un om, oricine ar fi el, nu mai zic despre un om de vîrsta și talia intelectuală ale lui Mihail Șora? Lipsa comodității de a sta acasă, la căldură (perfect justificată de vîrstă, altfel) și de a participa la ce consideră necesar este de admirat la domnul Șora, nici pe departe de blamat. Și dacă nu avea somn și se plimba noaptea cîntînd pe bulevard și nu era un subiect de presă. Dar acesta nici nu este un subiect de presă, este o stricăciune a minții cu care sîntem deja nu obișnuiți, ci de care sîntem excedați: a îți bagă nasul în ce fac ceilalți, fără a te incomoda cu nimic și fără să îți provoace vreun disconfort.

Protestul poate fi analizat socio-politic din multe puncte de vedere, dar a extrage un om din mulțime, ori o categorie (femeile cărora ””ieșitul la demonstrații anti-PSD, le dau iluzia participării la ceva mult mai măreț decât ștersul la fund al nepoților pe care nu-i au”) nu e analiză, e bîrfă de marginea uliței de țară. De unde știe că sînt mînate de iluzii, de unde știe că nu au nepoți, de unde știe de ce nu au nepoți, de unde… șamd, de ce îl interesează? Mitocănie all inclusive.

Al doilea ion negativ este Țiriac:

Nici ăia (revoluționarii din anul 1989) nu aveau voie sa se adune, nici astia n-au voie sa se adune fara aprobarea primarului. Corupție există in toata lumea asta si la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cîrnat. Eu, intre un hoț si un prost, prefer hotul. Dupa hoț mai rămîne ceva. După prost, nu mai ramîne nimic.

Carevasăzică pus în fața situației de a autocaracteriza, Țiriac ar fi hoț, că de prostie nu îl bănuiește nimeni. Cum să faci asemenea avere dacă ești prost? Sigur, cum la noi averea  nu este direct proporțională cu inteligența, s-ar putea, dar să fie atît de sincer? Mă îndoiesc.

Punînd întreaga declarație în contextul corupției, este clar că exclude celelalte înțelesuri ale cuvîntului ”hoț”, ”isteț” sau ”abil”. Nu, Țiriac spune exact ce gîndește, noi nu ar fi trebuit să ne ridicăm împotriva celui mai negru regim dictatorial din estul și centrul Europei, pentru că nu am avut aprobare de la primar! Nu aveam voie! La aproape 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989, declarația asta ar fi de psihiatrie curată, dacă nu am ști parcursul celebrului tenisman român. Un parcurs în nici un caz de prost, și pentru că a știut și, mai ales, a putut să se descurce și înainte, dar și după 1989. Fiecare dorință și-a îndeplinit-o cumva, decurcîndu-se, după propriile-i spuse, ca un hoț. Și cînd a obținut o casă imensă pentru care plătea (sau poate mai plătește încă) cîțiva firfirei, și cînd dosarul fiului, pentru consum și trafic de droguri s-a terminat într-o obscuritate ciudată, și cînd a obținut terenul de la Balc, pe care îl exploata cum altundeva în Europa civilizată nu i s-ar fi permis.

Ăsta este peisajul presei și oamenilor de afaceri pe care îl oferă astăzi România, prin doi exponenți ai mahalalei și hoției. Restul sînt și oameni deștepți, și care nu fură. Dar fără noroc. Cu numai puțin, s-ar fi curățat pînă acum de ”exponenții de seamă” de mai sus.